În prelegerile sale de la Universitatea Yale, Stephen Roach încearcă, adesea, să clarifice percepţiile greşite pe care le au americanii faţă de China

Stephen Roach, unul dintre cei mai proeminenţi economişti specializaţi pe spaţiul Asia a ,,înotat", adesea, contra curentului aşa-zisei înţelepciuni convenţionale.

El a fost printre primele voci de pe Wall Street care a anticipat, la începutul anului 2001, că economia Statelor Unite urmează să se confrunte cu o perioadă lungă de creştere economică slabă. În timpul crizei financiare din Asia, în 1997, atunci când majoritatea criticilor se aşteptau ca şi China să ajungă una dintre ţările asiatice afectate, Roach, care era atunci economist-şef la Stanley Morgan era convins că, dimpotrivă, economia Chinei nu va pierde teren. Se pare că a lui a fost predicţia bună.

Cu toate acestea, acum, Roach aduce laude economiei Chinei pe un ton mai comun: economia chineză trebuie să îşi schimbe modelul de creştere.

Din biroul lui de la Yale University din New Haven, Conn, Roach spune că China trebuie să meargă mai departe cu exporturile şi investiţiile, cele care au ridicat economia ultimilor 30 de ani şi să facă faţă creşterii consumului care, până acum, a fost propulsat doar de consumatorii chinezi. El subliniază faptul că a atins în mod repetat acest aspect, în ultimii ani, după ce premierul Wen Jiabao a ţinut un discurs, la începutul anului 2007, în care a spus că economia Chinei, deşi la suprafaţă pare să fie puternică, această imagine nu este un proces durabil.

"Wen Jiabao a fost primul care a tras un semnal de alarmă. El a spus că China a crescut într-un ritm spectaculos, dar că nu poate sta pe acest curs, dacă nu va face faţă dezechilibrelor sale. El a stabilit un cadru de ansamblu care ne-a permis să înţelegem care e direcţia spre care merge China în viitor", spune Roach. "Acum, criza financiară dă Chinei un motiv pentru a schimba modelul. Eu cred că liderii chinezi vor găsi acest nou model", spune Roach.

Fascinaţia lui Roach faţă de China, dar şi expertiza economică (şi actualul senior executiv de la Morgan Stanley, spune el, iubeşte de asemenea, mâncarea chinezească) a început cu mai bine de un deceniu în urmă.

A scris un articol intitulat ,,Această Chină este diferită" în Financial Times, în anul 1990, articol care i-a deschis uşile în China. Mai târziu s-a întâlnit cu liderii comunişti de vârf, inclusiv cu fostul premier Zhu Rongji.

Un deceniu mai târziu, Roach renunţă la poziţia de şef al unei echipe de economişti foarte apreciaţi, pentru a deveni preşedinte de operaţiuni al Morgan Stanley pentru Asia, în Hong Kong, devenind primul economist care accede într-o astfel de poziţie de conducere.

Decizia lui Roach de a deveni preşedinte al operaţiunilor băncii Asia nu a venit cu uşurinţă, a recunoscut el recent. Când John Mack, preşedintele Consiliului de Administraţie de la Morgan Stanley i-a oferit poziţia, Roach a fost reticent, pentru că a vrut să rămână pe poziţia de economist-şef pentru tot restul carierei sale. Dar, după realizarea faptului că operaţiunile din Asia ar putea fi un mod interesant de a-şi lărgi perspectiva asupra unei regiuni care începea să devină foarte importantă, Roach a acceptat provocarea. În cei trei ani petrecuţi pe această poziţie în Asia a scris o serie de eseuri despre creşterea statutului Chinei în economia mondială, care au fost publicate, apoi, în cartea sa "Următoarea Asie" (The Next Asia").

În toamna anului trecut, Roach s-a întors în SUA pentru a ocupa o funcţie didactică la Universitatea Yale. Acum îşi împarte timpul între catedră şi îndatoririle de preşedinte non-executiv al Morgan Stanley pentru Asia, în New York City. El va preda patru cursuri din această toamnă: "Următoarea Chină", "Lecţii despre Japonia", "Wall Street şi Washington" şi " Macro dezbateri", în care va analiza, în 25 de prelegeri, probleme de macro-economie împreună cu un teoretician de marcă de la Yale, în acest domeniu.

Roach este recunoscut ca unul dintre cei mai influenţi economişti de pe Wall Street, dar oricine îl întâlneşte pentru prima dată, este surprins cât de modest este. Pentru cineva care are mai bine de 30 de ani de experienţă ca economist în SUA şi Asia nu încearcă absolut deloc să pară atoateştiutor.În calitate de preşedinte de onoare (ceea ce înseamnă că nu mai trebuie să stea full-time în Asia), Roach zboară regulat în Asia pentru întâlniri cu clienţi şi oficiali guvernamentali din regiune. Roach spune că noua poziţie universitară îi dă posibilitatea să clarifice "o mulţime dintre percepţiile greşite", ale americanilor despre China.

"Simt cu adevărat că americanii nu au o înţelegere de bază a ceea ce se întâmplă în Asia, care sunt problemele Japoniei sau cum e posibilă dezvoltarea miraculoasă a Chinei. Şi ceea ce mă îngrijorează foarte mult în ultimii cinci-şase ani este un focar de sentimente protecţioniste îndreptate spre China", spune Roach.

Vorbitor prolific, Roach a adus, de multe ori în discuţie, de-a lungul anilor, în faţa Congresului american, informaţii legate de tensiunile comerciale SUA-China.

"Cred că una dintre cele mai mari prejudecăţi ale Washingtonu-lui şi ale muncitorilor americani este că nu înţeleg contextul schimburilor noastre comerciale cu China. Acestea sunt conduse de un deficit de economii americane", spune Roach. "În timpul crizei din Asia, China şi-a construit un excedent de rezerve valutare şi un surplus în conturi curente. Nu a mers la FMI. Nu şi-a devalorizat moneda naţională. Chinezii au fost foarte, foarte concentraţi pe construirea celei mai mari maşini de export pe care a văzut-o lumea vreodată", spune Roach.

Pe de altă parte, economia Statelor Unite are o imagine complet diferită.Recuperarea va fi lentă şi lipsită de forţă în următorii trei ani şi nu exclude posibilitatea unei recesiuni adânci şi chiar duble, mai spune analistul.

"Într-un scenariu în care ne întoarcem la recesiune, nu avem politici bune de-a o gestiona. Dacă aveţi o rată a dobânzii egală cu zero, nu aveţi o mulţime de instrumente economice necesare," spune el.

Roach este mult mai optimist în ce priveşte viitorul Chinei, mai ales în cazul în care vorbim despre o economie îndreptată spre consum. Dacă China se transformă într-o economie orientată şi mai mult către consumator se va declanşa, probabil, povestea celui mai mare consum din istoria modernă şi care va avea implicaţii profunde pentru China, pentru Asia şi pentru economiile a căror creştere e constrânsă de Uniunea Europeană şi de Statele Unite.

Dar trecerea la un model mai consumist va conduce China, spune Roach, la reducerea economiilor sale şi atunci ar rămâne mai puţine fonduri pentru a finanţa deficitele unor ţări precum SUA.Posibilitatea unei astfel de reechilibrări asimetrice la nivel mondial - cu China care preia conducerea şi lumea dezvoltată târându-se la picioarele sale - ar fi consecinţa cheie neintenţionată a noului model al Chinei, mai spune Roach.

"Deci, dacă la nivel mondial, economul cu cel mai mare excedent se va regla, dar cel mai mare cheltuitor din lume nu, atunci este perfect rezonabil să punem întrebarea: la cine va merge fondul de economii din America sau deficitele de cont curent?".