Ruby Yang a câştigat un Oscar pentru documentarul de "39 de minute sângeroase" realizat în Districtul Yingzhou. Filmul este o privire asupra viaţii orfanilor din China ai căror părinţi au murit de SIDA şi este dedicate eroilor "anti-SIDA".

După acest proiect, Ruby Yang a pelcat în provincia Anhui din Estul Chinei, în căutare protagoniştilor pentru următorul proiect legat de protecţia mediului. A fost nevoie de trei ani pentru realizarea proiectului la care un ajutor important a fost dat de Thomas Lennon. Rezultatul a fost 80 de ore de imagi filmate în diferite locuri de-a lungul râului Huaihe. În cele din urmă, Yang sa concentrat asupra satului Qiugang, a cărui poveste a a fost desemnată ca fiind "cea mai puternică şi mai completă". După editarea a nu mai puţin de 40 de versiuni diferite, ea a realizat o capodoperă de 39 de minute intitulată "Qiugang Warriors" care, în acest an, a fost nominalizată la Oscar, la categoria "Cel mai bun scurt metraj documentar".

"Motivul pentru care a luat atât de mult pentru realizarea acestui film a fost acela că am solicitat sprijinul mai multor profesionişti în documentare şi am cerut multor personae să ne împărtăşească opiniile lor. Apoi, am făcut ajustările necesare. Am vrut să spun povestea obiectiv şi clar", a declarat Yang.

Documentarul se concentrează pe un fermier, pe nume Zhang Gongli, care a studiat legea pentru a putea să se lupte cu o fabrica de produse chimice, care a poluat râul Huaihe şi terenurile agricole, afectând sănătatea multor săteni. Pentru a opri poluarea produsă de fabrică, Zhang nu a recurs doar la autorităţile superioare. A studiat dreptul, a participat la forumuri de mediu şi cu ajutorul unui ONG a făcut presiune asupra fabricii având sprijinul opiniei publice şi mass-media.

Zhang, în cele din urmă, a determinat administraţia locală să mute fabrica aflată în apropierea satului. În timpul filmărilor, Yang s-a bucurat de colaborarea sătenilor, însă oficialii din sat nici nu au încercat să-i oprească filmarea, dar nici nu au dorit să vorbească. "Nu am putut să vorbesc cu oficialii. Dar, pentru a fi obiectivă, am vorbit cu cât mai mulţi oameni posibil, inclusiv jurnalişti, experţi şi oameni ONG-uri", spune Yang. Singurul lucru cu adevărat îngrijorător a fost acela că, în timpul primilor doi ani de filmare, fabrica nu a dat nici un semn că ar opri activitatea. "Întreaga poveste ar fi fost fără nici o finalitate, fără nici o speranţă", spune Yang. Acesta este motivul pentru acre ea a aşteptat încă un an până când fabrica a fost închisă definitive, în 2009. Speranţa este ceea ce Yang are în minte când realizează un film. Deşi de multe ori se ocupă cu probleme ale societăţii chineze, ea rămâne optimistă cu privire la viitorul ţării.

"În ceea ce priveşte situaţia de mediu, cred că China va îmbunătăţi treptat. Toate ţările occidentale au avut de a face această experienţă. De fapt, China are legi care necesită mai multă transparenţă în construirea de fabrici chimice, astfel încât punctul cheie al filmului este acela în care publicul devine parte a procesului de decizie". Iată motivaţia din spatele muncii ei, care doreşte să ajungă la publicul larg.

Adaptare după China Daily

Sursa: http://www.chinadaily.com.cn/metro/2011-03/14/content_12165558.htm