Inainte de lupta, bivolii primesc numere de concurs

Incordarea bivolilor, care raman nemiscati cateva secunde, taie respiratia spectatorilor

Chiar si la bivoli, uneori, fuga desi rusinoasa, este mai sanatoasa

Tatonări, expiraţii nervoase, un pas înapoi urmat de un salt înainte cu capul plecat. Frunţile bivolilor se izbesc cu forţă în aer explodând un sunet sec de cutie craniană puternică. Coarnele uriaşe se încrucişează parcă blocând orice mişcare a animalelor extreme de blânde cu puţin timp înainte. Preţ de câteva secunde încleştarea aduce liniştea în printrr miile de spectatori. Apoi, dintr-o dată, cel mai putenic reuşeşte să răsucească grumazul impresionant al adversarului şi să îl răstoarne, punându-l la pământ! Mulţimea devine un cor asurzitor: "Uuuuuu! Uuuuu! Uuuu!". Întreaga vale răsună, spectacolul este tensionat. Animalul prăbuşit, speriat de adversar, caută să scape, moment în care începe urmărirea. Bivolii încep o goană nebună direct spre publicul aflat pe albia râului. Primul spectator ieşit în calea animalului speriat este luat pe coarne şi aruncat în aer, un altul este călcat în copite, valea devine un vacarm de nedescris, răsunând de zgomotul produs de publicul înnebunit de spectacol. Totul este desprins din alte vremuri. Frumuseţea femeilor Miao şi sălbăticia acestui spectacol sunt parte al aceluiaş sentiment. Sub copitele bivolilor, pietrele de râu sună sec, îndârjit, la fel ca şi tăria acestei minorităţi în faţa timpului. Din fericire, cei doi loviţi ca de tren s-au ridicat, fără probleme evidente, pentru a urmări în continuare spectacolul luptelor. Un spectacol în care amfitrion este animalul venerat de minoritatea Miao. Iată motivul pentru care, dincolo de instrumentul tradiţional LuSheng, coarnele bivolului sunt reprezentate în costumele tradiţionale şi mai ales în bijuteriile fetelor şi femeilor.

La Zhouxi, în Sud-Vestul Chinei, lupta bivolilor rezistă timpului. Şi asta pentru că aici, în ciuda vieţii grele, a traiului zilnic câştigat de pe micile parcele de teren aflate pe terasele artificial amenajate, oamenii rămân credincioşi tradiţiei, culturii şi identităţii proprii. O identitate puternică în ciuda faptului că etnia Miao nu are o limbă, un alfabet sau o istorie scrisă proprie. Toate acestea sunt transmise prin viu grau şi sunt consemnate în portul popular şi în muzica de LuSheng.