Beijing şi Washington se pregătesc pentru întâlnirea preşedinţilor Hu Jintao şi Barack Obama, programată în SUA.

Oficialii chinezi au descris întâlnirea ca fiind foarte importantă şi au afirmat că discuţiile ar putea "consolida dialogul, încrederea reciprocă şi extinderea relaţiilor de cooperare". La rândul lor, oficialii americani şi-au exprimat speranţa pentru "rezultate concrete" în urma negocierilor. Dar, cei mai mulţi analişti sunt de acord că legăturile dintre cele două guverne sunt încordate. Nu trebuie căutat prea departe pentru a găsi dovezi în sprijinul tezei lor. Un eminent analist de politică externă din SUA a spus odată că: "unde stai depinde de unde stai". Această observaţie poate fi aplicată şi în cazul problemelor care afectează, în present, relaţiile chino-americane.

SUA se plânge că autorităţile chineze impun "politici comerciale de ruinare", un "neo-mercantilism" şi o "monedă subevaluată". Din perspectiva Washington, politicile economice nedrepte ale Beijingului au rănit economia americană, determinând un şomaj ridicat. De partea cealaltă, China susţine că multe dintre problemele economice din SUA pot fi identificate ca urmare a politicilor fiscale iresponsabile. Mai mult, Beijingul apreciază că nu este o noutate faptul că trebuie să priveşti la criticile americanilor cu scepticism.

Tensiunile din Peninsula Coreeană se află şi ele pe agenda de securitate în cadrul întâlnirilor dintre Hu şi Obama. Washingtonul se declară revoltat de acţiunile recente ale Republicii Populare Democrate Coreene (RPDC), inclusiv pentru bombardarea insulei Yeonpyeong, pe 23 noiembrie. Pe acest subiect, administraţia Obama a cerut Chinei să exercite "mai multă presiune" asupra RPDC, însă Beijingul a exprimat necesitatea reluării negocierilor multilaterale şi a dialogului, care sunt mai utile decât retorica dură, ameninţările şi exerciţiile militare de forţă. Unii analişti speculează politicile Chinei bazate pe faptul că un răspuns agresiv la comportamentul Nord Coreean ar putea provoca creşterea tensiunilor în Pyongyang şi astfel ar putea destabiliza întreaga regiune. Cu certitudine, apreciază oficialii de la Beijing, dacă Statele Unite ar fi o ţară vecină cu Coreea de Nord ar vedea lucrurile diferit.

Evoluţiile recente din apele din jurul Chinei sunt o altă sursă de tensiuni între cele două mari puteri. De sute de ani, guvernele chineze au considerat Marea Chinei de Sud ca parte a teritoriului naţional. În anii 1930 - 1940, guvernul condus de Chiang Kai-shek a comandat hărţi cu o linie de demarcaţie în formă de „U" care arăta că cea mai mare parte aparţinea Chinei. Dar şi alte ţări revendică, de asemenea, părţi ale teritoriului maritim. Pe aceast subiect, Washingtonul a îmbrăţişat o politică neutră până când secretarul de stat, Hillary Clinton, a anunţat, pe 23 iulie, la Hanoi (Vietnam), că SUA are un "interes naţional" în Marea Chinei de Sud, oferind diverse variante pentru soluţionarea multiplelor revendicări. Intrarea bruscă în jocurile din zona Mării Chinei de Sud a iritat Beijingul, mai ales că aceasta s-a produs după ce un oficial de rang înalt din China a prezentat zona maritimă ca fiind una de "interes naţional major".