Volumul schimburilor comerciale dintre China şi Uniunea Europeană a crescut de mai mult de cinci ori, de la 69 miliarde USD (50,8 miliarde de euro) în 2000 la 364 miliarde USD în 2009. Cifra de anul trecut a fost, de fapt, atenuată de criza economică - în 2008, relaţiile economice ridicându-se la 425 miliarde USD.
Wuttke, care a fost timp de 13 ani în echipa de conducere a BASF şi care din 2007 până la începutul acestui an a fost preşedinte al Camerei Europene de Comerţ din China (CECC), a simţit impactul creşterii economice a Chinei în propria sa companie. Aceasta a avut venituri de 4,1 miliarde de euro în 2009 şi 7.000 angajaţi în 38 fabrici. Schimburile comerciale dintre Europa şi China au crescut în ultimii 10 ani, în special de la aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în 2001. De atunci relaţia a fost marcat şi de câteva probleme sâcâitoare. China acuză UE de protecţionism, deoarece uniunea ezită să acorde statutul de economie de piaţă (Market Economy Status - MES), ca la multe alte naţiuni în curs de dezvoltare. Ca urmare, exporturile Chinei către UE cad deseori ca urmare a măsurilor greşite anti-dumping, deoarece preţul lor este de multe ori calculat ca fiind sub costul lor de producţie. Acest lucru se datorează faptului că fără statutul MES, în China costurile reale de producţie nu sunt luate în considerare. În schimb, ele sunt calculate pe o bază comparativă cu cele din alte ţări.
Din nefericire pentru China, comparaţiile directe au fost de multe ori făcute cu produse din ţări în care costurile forţei de muncă sunt mult mai mari chiar, chiar şi în comparaţie cu SUA. Iată de ce, oficialii de la Beijing reclamă de multe ori faptul că jocurile economice sunt făcute incorect împotriva intereselor chineze. Pe de altă parte, multe companii din UE cred că le este interzis accesul deplin pe piaţa din China, în special în industria serviciilor cum sunt cele bancare şi financiare. De asemenea, cred că acestea se confruntă cu o tot mai mare reglementare şi birocraţie, considerate drept o frână.
Jacques de Boisseson, actualul preşedinte al Camerei Europene de Comerţ din China, care a aniversat 10 ani de funcţionare la Beijing la începutul acestei lunii decembrie, susşine că în prezent nu există condiţii de egalitate. "Avem o serie de domenii care sunt închise pentru investiţiile străine, cum ar fi serviciile de telecomunicaţii şi de asigurări. De asemenea, producţia de autovehicule poate funcţiona doar într-un joint-venture 50/50", spune el.
CECC a crescut de la 51 de membri fondatori în anul 2000, la 1.500 în prezent, cu şapte birouri în ţară.
"Normele şi reglementările nu sunt întotdeauna pe deplin adaptate să ia în considerare investiţiile străine. De multe ori nu este suficientă consultare. Există o problemă, de asemenea, legate de unele legi care sunt adoptate şi aplicate aplicate retroactiv, uneori un an sau doi în urmă. De asemenea, legile sunt puse în aplicare în mod diferit în China, în funcţie de statutul provinciei, iar acest lucru creează incertitudine în afaceri", a mai adaugat Boisseson.
Wu Changqi, profesor de management strategic la Şcoala Guanghua de Management din cadrul Universităţii Peking, respinge punctul de vedere al preşedintelui CECC potrivit căruia legislaţia este excesiv de aplicată în China şi spune că Uniunea Europeană în sine este percepută ca fiind excesiv reglementată. "În toate ţările se aplică norme şi reglementări, şi nu este nimic în neregulă cu faptul că, dacă o companie are o problemă cu un regulament specific, poate ridica problema la Organizaţia Mondială a Comerţului. Există un mecanism pentru a face exact acest lucru. Eu nu cred că China este un regulator excesiv", spune Wu Changqi.
][ 
