Trăim uneori cu disperare, speranţa unei schimbări, ne simţim sufocaţi şi prinşi în neant, căutând şi fără să găsim portiţa care să ne ducă pe un alt drum. Şi la un moment dat, un telefon sau o altă simplă întâmplare se transformă în acea şansă mult căutată. „Recompensa" aşteptării se face imediat simţită în trăirile interioare remarcabile, marcante, într-un contact nou. Această recompensă emoţionantă considerată ca un dar divin îmi dă un alt crez în viitor.
Chiar dacă drumul nu e uşor, e plin de satisfacţii îmbinate cu emoţii ce rezultă din bucuria pentru schimbare, pentru nou, respectiv întâlnirea cu frumosul. Şi cum să nu fie aşa, când fiecare mişcare pe care o facem înseamnă un nou pas înainte, spre realizarea a ceea ce ne-am dorit.
Întâlnirea cu noii colegi a însemnat pentru mine un nou mod de relaţionare, de raportare şi de percepţie a resposabilităţii în muncă. Noua profesie pe care urma să o desfăşor, care deşi în fapt e de scurt timp, emoţional mi s-a părut de nesfârşit, însă provocările apărute pe parcurs au făcut-o mai interesantă şi mai fascinantă.
Să trăieşti în Beijing, eşti obligat să înţelegi şi să te bucuri de fiecare lucru pe care ţi-l oferă această metropolă cât o ţară, de la cele mai simple lucruri până la lucrurile grandioase, care te farmecă şi te determină să te bucuri în orice moment al vieţii. Aspectele exterioare te fascinează în interior şi te introduc în lumea modernă, lumea tehnologiei, al luxului, într-o lume a viitorului.
Încet şi cu încântare, am descoperit locurile unde dimineaţa devreme, oameni de diferite vârste, îşi încep ziua prin exerciţii, în spaţiile special amenajate fie în faţa blocului, fie în parcuri unde doritorii pot practica sporturi tradiţionale şi baschet, batminton, fitness, care contribuie la sănătatea celor care le practică. Sunt momente când mă las dusă de metrou în diferite colţuri ale capitalei, din dorinţa de a vedea şi a cunoaşte cât mai mult din metropolă. Metroul are o lungime de 228 kilometri, cu 135 de staţii pe 9 linii. Construcţia sa a început la 1 iulie 1965 şi prima linie din Beijing şi totodată din ţară a fost pusă în funcţiune la 1 octombrie 1969. Aşa am pătruns în lumea misterioasă a Oraşului Interzis, aflat în centrul Beijingului din anul 1420 (construcţia sa a durat 14 ani), m-am bucurat de grandoarea şi frumuseţea de neegalat a Palatului de Vară, am călcat pe calea împăratului la Templul Cerului, am privit cu încântare hutongurile care odată erau parte inegalabilă a oraşului şi care azi se pierd în cantitate, printre noile construcţii, m-am plimbat pe impresionantul Marele Zid Chinezesc, am lăsat ca inima să-mi fie uşoară pentru ca extraordinarul să apară, aşa cum scrie în Templul Lama. Am trăit din plin emoţia bucuriei de a mă plimba prin parcuri, care credeţi-mă nu sunt puţine la număr şi se întind pe suprafeţe impresionante. Am admirat Zidul Dragonilor şi m-am lăsat purtată de ritmurile muzicale ale amatorilor, dar totodată cunoscători în ale muzicii, oameni care găsesc plăcere şi relaxare oferind spectacole sufletelor trecătorilor. Vocile lor, sensibile şi plăcute, în care îşi exprimă cântul chinezesc, se aud în depărtare, în parcurile pe care vă propun să le vizitaţi. Vă propun să vă încântaţi sufletul cu un spectacol de operă sau de teatru ori balet tradiţional chinezesc, aşa cum m-am simţit şi eu la impresionanta Operă de Stat din Beijing, clădire finalizată în septembrie 2007 şi care prin arhitectură oferă un spectacol şi pentru trecători. Sigur sunt multe alte locuri care aşteaptă să fie descoperite atât de mine cât şi de cei care îmbrăţişează turismul.
Vă aflaţi într-un oraş pe cât de frumos ce-ţi lasă impresia că e obositor datorită dimensiunii sale, un oraş în care domneşte regula bunului simţ, a punctualităţii şi a respectului faţă de valorile materiale şi morale. Fiecare activitate se desfăşoară după reguli bine stabilite; transportul în comun de călători, taximetrele, aprovizionarea cu bunuri şi servicii se desfăşoară cu precizia acelor de ceasornic.
Am lăsat la urmă intenţionat un lucru esenţial, fără de care nimic din ce am povestit nu cred că s-ar fi întâmplat, e vorba de întâlnirea cu poporul chinez, oameni care ştiu să-şi primească străinii cu amabilitate, caracteristică esenţială a acestui popor.
][ 
