Palatul de Rugăgiune reprezintă punctul central de viyitare la Templul Cerului

Pe mijlocul aleilor principale se afla drumul Împăratului, pe care avea  doar el voie să meargă

Mii de vizitatori intră în fiecare oră să vadă Templul Cerului

Bine te-am găsit! Presupun că şi tu, ascultătorule, ca şi mine, cunoşti destul de puţine informaţii despre China. Eu am şansa de a fi aici, la Bejing, şi de a vizita minunatele muzee în aer liber. De aceea voi încerca să îţi povestesc cum descopăr acest colţ de lume. Trebuie să ştii că, în Beijing, capitala Chinei, cel mai uşor este să te deplasezi cu ajutorul metroului. În ultimii zece ani, reţeaua de drum subteran s-a dezvoltat de la o linie (Linia 1) la 14 linii, care acoperă cea mai mare parte a metropolei. Pentru români cred că este important să spun că populaţia Bejingului este egală cu cea a României. Prin urmare, cred că este mai usor de înţeles acum de ce prefer să circul cu metroul. Fireşte, la orele matinale, la orele serii sau în zona centrală, chiar şi metroul este aglomerat, însă aici trenurile ajung în staţii la distanţe de cel mult un minut şi jumătate.

Eu locuiesc în sectorul Shijingshan, iar cea mai apropiată staţie de metrou este Babaosan, pe Linia 1. Pentru a face prima mea vizită la un muzeu din Beijing, am luat metroul până la staţia Xidan, apoi, am schimbat pe Linia 5, până la staţia Tian Tandong Men. După mai bine de 45 de minute, am ajuns la Templul Cerului. Am cumpărat un bilet complet de vizitare, pentru care am plătit 35 de yueni, aproximativ 18 lei, şi am pătruns în Templul considerat cea mai impunătoare construcţie antică din China. Fireşte, s-au scris multe poveşti despre acest monument impresionant, aflat din anul 1998 pe lista UNESCO. Dar, impresia mea, după ce am ajuns în faţa construcţiei principale, Palatul de Rugăciune, a fost că am făcut o călătorie în timp. Cu ajutorul unei hărţi desenată manual, pentru care am plătit 10 yueni, am descoperit întregul plan al Templului. Aşa am aflat că acesta a fost construit începând cu anul 1420 pentru închinarea rugăciunilor adresate cerului, pământului, soarelui, lunii şi tuturor zeilor şi duhurilor. Trebuie ştiut că rugăciunile erau ţinute numai când cerul era senin, iar cea mai importantă rugăciune era cea adresată cerului.