Pe la sfârşitul dinastiei Yuan, în oraşul Hangzhou, era un negustor de fructe, tare priceput la conservarea portocalelor. Portocalele pe care le vindea, deşi erau de anul trecut, arătau totuşi aurii, lucioase şi proaspete ca abia culese din pom. Cine le lua şi le descojea, găsea însă înăuntru doar un ghemoootoc de scamă uscată, mucegăită.

Într-o zi, Liu Ji a cumpărat de la negustor căteva portocale. Când i-a fost dat să descopere cum arăta miezul portocalei, s-a supărat foarte şi a alergat la negustor, cerându-i socoteală.

Negustorul însă, fără pic de remuşcare în suflet, i-a spus lui Liu:

"Ce-i de mirare pentru dumneata! În lume se găsesc atâţia oameni care încearcă să înşele prin şiretlicuri, pe alţii. Crezi că numai eu fac aşa ceva? Uită-te la acei generali şi căpitani, care poartă sigilii şi eşarfe, şi se aşează în jilţul capitonat cu blana de tigru. Ce aere măreţe şi arogante îşi dau! Dar câţi dintre ei sunt într-adevăr capabili şi pricepuţi la arta milităriei? Sau, priveşte la acei mandarini civili, care poartă potcapul din mătase şi, îmbrăcaţi cu robă brodată, cât de măreţi şi mândri se arată ei! Au ei oare într-adevăr talentul de a pune statul în ordine? Când tâlharii şi invadatorii fac ravagii, ei nu le pot veni de hac; când oamenii de rând se zbat în sărăcie, ei nu pot să-i ajute; când funcţionarii corupţi fură avutul obştesc şi jumulesc bietul norod, ei nu ştiu cum să-i pedepsească, când elgile şi rîndurielile statului sunt nesocote şi călcate în picioare, ei nu încearcă să le restabilească autoritatea. Toţi se cocoţează în posturi importante, umblă pe cai falnici şi au la masă delicatese alese şi vinuri bune. Deşi arată, cu toţii, serioşi şi drepţi, de fapt, care din ei nu e la fel ca mine: ‚Din afară măr frumos,înăuntru găunos'? Atunci, de ce să mă dojeneşti mata numai pe mine, fără să-i bagi în seamă pe ăştia toţi?"