Mike Pompeo distruge reputaţia clădită cu servicii şi sacrificii făcute timp de câteva secole de Congresul american, se arată un articol publicat pe site-ul The New York Times. Pe fundalul pandemiei şi protestelor, şeful diplomaţiei americane ducând sistemul diplomatic american într-o situaţie jenantă. Imaginea Congresului American este profanată, se arată în articol.

Dar, să vedem acțiunile profatoare ale lui Mike Pompeo. Consiliul Drepturilor Omului din cadrul ONU a aprobat, recent, o rezoluţie în care a autorizat-o pe Michelle Bachelet Jeria să coordoneze o anchetă privind rasismul sistematic din instituţiile de justiţie din statele lumii. Cu toate că sunt negate declaraţiile la adresa problemelor rasiste şi violenţelor derulate de poliţia din SUA, Pompeo acuză rezoluţia că este ipocrită şi prezintă o scuză palidă în care susţine că discuţiile pe subiectul morţii lui George Floyd sunt simbolul forţei democraţiei americane şi nivelul de maturitate al acesteia. El a ajuns să acuze, peste aşteptări, Consiliul Drepturilor Omului din cadrul ONU, afirmând că acesta trebuie să fie preocupat de problemele sistemice ale rasismului din China.

Declaraţiile neruşinoase ale lui Pompeo au reuşit să lărgească orizontul întregii lumi şi sunt dispreţuite de comunitatea internaţională.

De fapt, rasismul este o problemă profundă în societatea americană, fapt care nu poate fi negat de afrimaţiile palide ale lui Pompeo.

Americanul Thomas Sowell scrie, în cartea "Ethnic America: A History", că culoarea pielii are un rol decisiv în orientarea destinului unui american. La audiența organizată marţi de Congresul american, Anthony S. Fauci, directorul Institutului Naţional al Alergiilor şi Bolilor Infecţioase din SUA, a declarat că rasismul a condus la mai mulţi morţi de origine africană decât alte rase, comunităţile americane de origine africană fiind încercate de persecuţii rasiste de foarte, foarte mult timp.

Însă, Mike Pompeo a rămas aproape mut în fața discriminării rasiale din SUA, având puține reacții la această problemă gravă.

Site-ul american Politico s-a întrebat: "Unde a fost Secretarul de stat Mike Pompeo, în timp ce demonstranții americani s-au arătat, zi și noapte, mâhniți și înfuriați față de moartea cetățeanului american de origine africană George Floyd?"

Ironic, în contrast cu ascunderea intenționată a contradicțiilor sociale și crizei politice din SUA, Pompeo a manifestat un deosebit entuziasm față de defăimarea statului chinez. Multe instituții de presă au satirizat că în lumea intimă și îngustă a lui Pompeo, se pare că ponegrirea autorităților de la Beijing a devenit deja principala sa activitate.

La așa-numitul Summit Democratic de la Copenhaga, Pompeo a cerut UE să renunțe la "acoperitoarele de culoare aurie pentru ochi, destinate relației economice" și să facă față "provocărilor chineze". Unicul său scop a fost acela de a face o alianță și de a genera disensiuni.

Privitor la practica lui Pompeo, un internaut american a transmis că "diplomatul american de rang înalt a descris China drept un dușman al fiecărei regiuni și fiecărei țări. N-a fost o treabă pe care trebuie s-o facă un guvern. Departamentul de Stat american promovează xenofobia".

Desigur, o astfel de propagandă xenofobă a mulțumit doar nevoia lui Pompeo de a obține o "victorie" verbală. Dar, oare cine aplică "tirania"? Toți oamenii cu mintea limpede pot vedea foarte clar. Atât Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, cât și Parlamentul European, au adoptat o rezoluție în care au condamnat rasismul și violențele poliției din SUA și UE.

Presa germană a comentat că UE a transmis, într-o rezoluție, că moartea lui George Floyd este "îngrozitoare", a acuzat administrația americană de restricții extrem de stricte la adresa protestatarilor și a criticat faptul că liderul american a făcut "afirmații incitante", potrivit cărora va disloca armata pentru a reprima manifestanții.

În lupta anti-COVID, conform unui sondaj de opinie efectuat de o instituție europeană, în 53 de state și regiuni, 92% din cei chestionați susțin că China a făcut dovadă de o eficiență mai mare comparativ cu SUA, în această bătălie. Astfel, propaganda xenofobă a lui Pompeo nu a dat rezultatul preconizat de el, aducându-i doar un nou supranume, de "rege al minciunii".

Desigur, comportamentul lui Pompeo nu este în niciun caz unul nesăbuit și ignorant, ci mai degrabă unul al speculațiilor politice care urmăresc sacrificarea intereselor naționale americane, pentru interese politice personale.

Statisticile Instituului Brookings din Statele Unite arată că rata demisiilor în rândul înalților oficiali din cadrul actualului guvern american este de peste 65%. Mai mult de jumătate din motive sunt legate de luptele din cadrul guvernului.

The New York Times a criticat faptul că tocmai adularea liderului american de către Pompeo a făcut ca răspunsul SUA la o criză globală majoră să fie complet irelevant, pentru prima dată după 1945.

Pompeo a pierdut nu doar cel mai prețios timp în lupta americană împotriva epidemiei, dar a epuizat și credibilitatea internațională a SUA. Dacă Pompeo va continua să distrugă credibilitatea SUA, istoria îl va păstra sub titlul de "cel mai rău secretar de stat din toate timpurile".