Cotidianul New York Times (NYT) a publicat un articol în care susține că guvernul chinez a trimis copiii din Xinjiang în școli-internat, i-a „forțat" să se separe de părinții lor, a înlocuit limba uigură cu chineza, a promovat educația patriotică și le-a „spălat creierul". Acest articol este plin de informații false şi speculaţii, nu are niciun temei real.

În iulie 2019, jurnaliștii de la China Media Group (CMG) au vizitat mai multe școli primare din orașele și satele din Xinjiang, având discuţii cu profesorii și elevii. Ei i-au ascultat pe copii citind în limba chineză și în uigură, i-au văzut jucându-se după ore şi vorbind între ei în chineză și în uigură. Aceasta este atmosfera la o școală primară din sudul regiunii Xinjiang, în totală contradicţie cu scenariul „tragic" descris de NYT.

Regiunea Xinjiang este de aproximativ șapte ori mai mare decât Marea Britanie. Școlile-internat sunt un model realizat în conformitate cu realitățile din zonă, bazat pe educație şi eradicarea sărăciei, adoptat de autorităţile locale, salutat de locuitori.

Potrivit acestui model, copiii din clasele I-III din școlile primare merg la o școală din apropierea casei, timpul petrecut pe drum pentru a ajunge la şcoală nu trebuie să depășească o jumătate de oră. În școlile cu condiții bune, clasele IV-VI pot fi internate, suprafața medie de locuit în cămin și cantina pentru o persoană este specificată foarte clar. În aceste condiţii, cum să relatezi, aşa cum a făcut cotidianul NYT, că „micuţii din zonă sunt obligați să se despartă de părinți". Însă tot jurnaliştii de la NYT scriu în articol că există multe familii din zonele îndepărtate ale regiunii care doresc să-și trimită copiii la internat, contrazicându-se astfel singuri.

În același timp, articolul atacă şi guvernul chinez pentru că a înlocuit limba uigură cu chineza, cu intenția de a „șterge" limbile și culturile grupurilor etnice. Acest lucru este complet fals. În Xinjiang, elevii învaţă în şapte limbi şi dialecte în învățământul primar și secundar. Locuitorii pot urmări programe la radio și televiziune în cinci limbi şi dialecte și au publicații multilingvistice. În plus, chineza este limba națională a ţării, deci este firesc ca elevii să învețe şi chineza. Atunci de ce acest lucru este criticat de presa occidentală? Statele Unite ale Americii sunt alcătuite din multe grupuri etnice. Dacă acestea nu ar studia şi limba engleză cum s-ar putea integra în societatea americană?

Autorul articolului critică activităţile de educaţie patriotică a şcolarilor din Xinjiang. De fapt, educaţia patriotică există în programa şcolară a copiilor în multe ţări, şi mai ales în SUA. La sfârşitul secolului al XIX-lea a apărut în şcoli şi licee din SUA tradiţia ca minorii să spună Jurământul de Loialitate faţă de ţară. Un băiat american de 11 ani a fost reţinut în februarie 2019, pentru că a refuzat să depună jurământul faţă de drapelul naţional, fapt care demonstrează atenţia deosebită acordată de guvernul american educaţiei patriotice. Însă, educaţia patriotică a copiilor din Xinjiang a fost descrisă de unele instituţii mass-media occidentale ca "spălare a creierului", care reprezintă un exemplu tipic de dublu standard.

Ulterior, instituţiile mass-media din Marea Britanie au creat şi răspândit o ştire falsă, potrivit căreia "O fetiţă din Londra a găsit un apel la ajutor al unor prizonieri din China într-o felicitare de Crăciun". Cotidianul NYT a creat, la rândul său, o altă poveste despre "spălarea creierului" în rândul şcolarilor din Xinjiang. Se vede clar că utilizarea "copiilor" în relatările împotriva Chinei pentru a atrage atenţia şi compasiunea mai multor cititori a devenit un nou mijloc de atac împotriva guvernului chinez al unor instituţii mass-media occidentale, care intenţionează să împiedice dezvoltarea Chinei prin provocarea de contradicţii etnice şi separarea regiunii Xinjiang de teritoriul Chinei.

Zvonurile însă nu pot acoperi adevărul. Nicio naţionalitate conlocuitoare din China nu va fi exclusă din procesul de dezvoltare a ţării. Jurnaliştii CMG care au fost în vizită în iulie în Xinjiang au văzut cu ochii lor cum un copil şi bunica lui cântau în faţa porţii casei cântece folclorice în limba uigură, fapt care demonstrează eforturile guvernului în apărarea culturii etnice din regiune.