O serie de politicieni americani au declarat, recent, că în privința economiei China urmează îndeaproape SUA, urmând să devină mai puternică decât SUA. Mai mult, este imposibil ca Beijingul să devină putearea numărul unul în lume. De fapt, China nu are ca obiectiv înlocuirea SUA, aceste afirmații demonstrând capacitatea de presupunere a unor politicieni americani care văd în China un inamic inventat, dar și anxietatea lor strategică profundă.

După Războiul Rece, SUA s-au dovedit singura putere mondială și continuă să rămână în fruntea statelor în privința economiei, finanţelor, tehnologiei și armatei. Conform Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm, cheituielile militare americane au depășit 640 de miliarde USD, în 2018, fiind pe primul loc la nivel mondial, depăşind totalul cheituielilor militare ale următoarelor opt state.

Cu toate acestea, unii americani nu se simt suficient protejaţi, urmărind cu încăpățânare superioritatea și securitatea absolută. În cursa înarmării, SUA au înfrânt Rusia, au distrus prin metode valutare și comerciale creşterea Japoniei, au inițiat războaie sub diferite pretexte, fiind cel mai mare generator de conflicte la nivel planetar. Totuși, SUA nu se simt în siguranță.

După patru decenii de reformă și deschidere către exterior, China a micșorat decalajul faţă de SUA, dar are multe de făcut ca să le ajungă. Raportul privind strategia națională de securitate al SUA din 2017 a arătat că China este principalul rival al americanilor și intenția strategică americană de a realiza o regiune Asia-Pacific liberă și deschisă. Măsurile americane privind intimidarea Chinei au fost escaladate în ultima vreme, de la presiunile extreme exercitate în negocierile comerciale, la blocarea companiilor de tehnologie chineze prin acţiuni de nivel naționale.

Creșterea ostilității unor politicieni americani față de China provine din faptul că acțiunile de hegemonie de-a lungul timpului s-au confruntat cu opoziția generată de globalizarea. Ei se tem și se simt disperați pentru că puterea lor scade și este depășită de China. Ei vizează o reorientare a conflictele interne, luând China drept o țintă, astfel încât grupurile din spate să poată beneficia de această ocazie. Fostul președinte american Jimmy Carter a amintit că nu este preocupat de faptul că China va depăși SUA, deoarece originea impasului american este dat de faptul că SUA sunt cel mai războinic stat din lume.

Comparativ cu SUA, cultura chineză insistă pe faptul că "deși este o mare putere, va pieri dacă va deveni războinică". De asemenea, China susține că "o coexistența armonioasă este mai prețioasă". În ciuda faptului că China a devenit a doua mare entitate economică mondială, rămâne cea mai mare țară în curs de dezvoltare. Produsul Intern Prut pe cap de locuitor al Chinei s-a apropiat, anul trecut, de 10.000 USD, mai puțin de o șesime din nivelul americanilor. În plus, peste 16 milioane de chinezi încă nu au ieșit din sărăcie. Indiferent că este vorba despre modificarea structurii economice, sau de soluționarea dezechilibrului de dezvoltare între mediul urban și cel rural, și între diferite regiuni, China trebuie să dedice multă energie și mult timp.

Pentru China, cea mai importantă sarcină în momentul de față și în viitor este concentrarea energiilor în construcția economică, dezvoltarea țării și generarea unei vieți mai prospere, fericite și frumoase pentru locuitorii săi. Chinezi doresc doar să fie atenți în a face bine propriile sarcini. Ei nu vor şi nici nu au energia de a înlocui SUA pe plan internațional, nici nu speră să facă concurență altor state. Chinezi nu se gândesc că o mare putere trebuie să urmărească hegemonismul, susținând că o Chină puternică ce promovează pacea și dezvoltarea va oferi oporturnități mai largi altor state.

Unii politicieni americani consideră că dezvoltarea Chinei aleargă după hegemonia mondială. Acesta reprezintă o înțelegere profund greișită față de China, politicienii dorind să direcționeze energiile negative spre China.

Pentru strategii occidentali, care se pronunță pentru "jocul în care câștigul unui negociator compensează exact pierderea altuia", este imposibil ca o putere emergentă și o veche putere să stabilească noi relații în mod pașnic. Dacă asemenea gândire irațională, caracterizată prin "îngrijorare strategică" va fi amplificată, va genera un semnal periculos.

De fapt, comunitatea internațională a conștientizat ce este în beneficiul întregii lumi: hegemonismul americană sau strategia chineză care urmărește avantajul reciproc.