De Li Peichun

Când un cuplu de colegii de-ai mei din învăţământul superior care au venit la Beijing, ne-am propus să facem același lucru pe care îl făcem de obicei, atunci când ne vedem. Să găsim un restaurant decent, poate chiar un pic fantezist, în cazul în care dorim să mâncăm ceva gras. Așa că, am râs când unul dintre noi a sugerat să mergem la KFC, pentru că am știut că asta nu înseamnă să mergi oriunde.

Autorul (în stânga), împreună cu colegii Guan, Yin și Liang la magazin KFC din Qianmen.

Strada Qianmen, care înseamnă „Turnul din faţă ", este ca Champs-Elysees din Paris. Aceasta se află la sud de Piața Tiananmen și include spaţii culturale și comerciale. După ce am ajuns în parcare, într-o seară rece de decembrie, ne-am dus la plimbare pentru a găsi un restaurant vizitat împreună acum 30 de ani. Cel de aici arată la fel ca toate celelalte KFCs, cu excepția ușii flancate de scânduri de lemn mari de trei metri, care poartă mesajul „12 noiembrie 1987. Primul restaurant din China", scris în limba engleză și chineză. Alături este imaginea colonelului Harland Sanders, fondatorul francizei internaționale.

Aceasta este marea destinație la care am venit cu toții în anii urmă? Am avut mari îndoieli, inclusiv eu, deși trăiesc în Beijing. Însă, un angajat din spatele tejghelei ne-a asigurat că acesta este magazinul. Am realizat că nu a fost atât de ușor de recunoscut, deoarece multe clădiri noi au apărut în jurul, iar etajele clădirii au devenit Pizza Hut și hotel. Odată ce am comandat - colegul nostru Liang este un pasionat de fitness și i-a luat ceva timp înainte de a comandat în cele din urmă piept de pui - ne-am așezat. Nu a durat mult timp pentru a începe să depănăm amintiri.

Au fost multe ştiri în China, atunci când acest prim magazin China-SUA a fost deschis. Ambasadorul SUA și înalți oficiali de la Beijing au fost invitați să taie panglica, la ceremonia de deschidere. Un spectacol Yangko, un dans traditional utilizat la sărbătoarea recoltei, a completat atmosfera festivă. Deci, mulți clienți au fost dornici să intre în magazin, poliția a trebuit să asigure ordinea celor care s-au așezat la cozi. Aliniați, oamenii au așteptat până la două ore pentru a experimenta noutatea fast-food americană.

Pe atunci, KFC a fost departe de a fi accesibil pentru cei mai mulți oameni din China. O bucată de carne de pui costa doi yuani și jumătate, ceea ce era un lux, câtă vreme un lucrător guvernamental mediu era plătit cu 100 de yuani pe lună. Dar, oamenii s-au adunat acolo pentru că aveau acces la un simbol al stilului de viață occidental, o mare atracție pentru cei dornici să învețe ceva despre stilul modern și avansat din Vest. De mai mulți ani, era la modă să se ia masa la restaurantele fast-food străne. Unii beijinghezi chiar s-au căsătorit la etajul al treilea al magazinului din Qianmen, pentru că era un loc decent.

La doar câteva luni după ce restaurantul din Qianmen a fost deschis, profesorul meu engleză din Statele Unite ale Americii, ne-a invitat pe toți cei 18 elevi din clasa noastră să mergem și să experimentăm „cultura americană". Am izbucnit în aplauze, pentru că nu m-am gândit niciodată serios să merg acolo singur. Ar fi costat bugetul alimentar pe patru zile!

„12 noiembrie 1987. Primul magazin din China" mesajul imprimat pe o placă din lemn,

aflată pe peretele magazinului KFC din Qianmen.

Așa cum am stat acolo, mâncând carnea de pui treizeci de ani mai târziu, am avut amintiri vii din acea primă vizită. Ne-am amintit coada lungă și așteptarea mai mult de o oră. Yin, colegul meu din Guangzhou, care este acum director executiv la o companie de automobile din China, adoră puiul prăjit atât de mult încât a folosit bucată de pâine pentru a aduna toate resturile crocante de aluat. Am comandat pui, cartofi piure, pâine, chiar și salată, care a fost un pic prea dulce pentru gustul meu, dar am terminat oricum pentru că am crezut că a fost prea bun.

Colega noastră de clasa Guan, care este acum profesoară la o universitate din Chicago, și-a amintit că tatăl ei a vizitat Beijingul și a invitat-o la cină. Guan nu a ezitat atunci să ceară să meargă la KFC. La acel restaurant din Qianmen, tatăl ei a comandat doar pentru ea, nimic pentru el, spunând că a mâncat deja. Guan descris zâmbetul tatălui ei când o privea urmărit-o înghițind mâncarea. „Cred că el nu a mâncat nimic în acea zi", a spus Guan cu un sentiment de vinovăție.

Am vorbit atât de mult timp încât nu am realizat că era aproape ora 23. M-am uitat în magazinul liniștit. Doi adolescenți, la o altă masa, împărţeau căștile pentru a asculta ceva de pe un telefon mobil. Deasupra lor era un poster în care era scris că, în anul 2010, KFC a avut 3.000 de puncte de vânzare în China. Acum, reţeaua are mai mult de 5.300 de restaurante în peste 1.000 orașe.

În ciuda succesului său în deschiderea de noi magazine, de-a lungul anilor reţeaua a pierdut din strălucirea unei destinații de lux. Acum, este la fel ca multe alte restaurante din apropiere, care oferă mâncare ieftină, un loc liniștit unde elevii pot sta și studia, un loc în care trecătorii se opresc pentru a folosi baia. Acum treizeci de ani, restaurantul din Qianmen era un loc special, un stup de activitate și zgomot. Acum, este înconjurat de agitația zonei comerciale care o înconjoară.

O comandă simplă la KFC costa un lucrător mediu plată pentru patru zile, dar acum este doar o șeptime din salariul său pe o zi. Pe măsură ce oamenii din China au devenit mai bogați, papilele gustative nu mai erau mulțumite de simpla plăcere oferită de puiul prăjit. O listă tot mai lungă de produse este disponibilă, reprezentând bucătăria din diferite țări, împreună cu diferite regiuni etnice sau geografice din întreaga China. O scurtă plimbare de-a lungul străzii principale din Qianmen te duce la produse cu gust mexican, italian, german, spaniol, japonez, să nu mai vorbim de cele care oferă specialități chinezești, cum ar fi hotpot și rață Peking.

Pentru că produsele alimentare ocupă doar o mică parte din cheltuielile lor, în special în rândul locuitorilor din mediul urban, chinezii au o gamă largă de moduri de a cheltui bani, cum ar fi cumpararea unei case sau o mașină, de a merge în vacanță în țară sau în străinătate, de a merge zilnic la sala de gimnastică, la masaj sau la cinematograf pentru a vedea cel mai recent blockbuster de la Hollywood.

Puiul prăjit ar putea avea același gust, dar alegerile și opțiunile noastre s-au schimbat.

Notă: Li Peichun este redactor senior al secției de limbă engleză, China Radio International - China Media Group.