Domnule vicepreședinte, sunt cu totul regretabile afirmaţiile dvs. care condamnă și defăimează fără niciun temei, în ajunul alegerilor, țara-prietenă - China.
Este evident că nu cunoașteți istoria reală și completă, ori n-ați menționat-o cu intenție. Statul chinez n-a fost dator niciodată Statelor Unite ale Americii, din contră, a nutrit întotdeauna bunăvoință față de SUA.
De-a lungul istoriei, colaborarea dintre China și SUA a adus tot timpul beneficii păcii în lume și mai multe avantaje SUA. Când vechea Chină a fost invadată de state străine, o mare parte a teritoriului ei a fost împărțit de agresori. Deși SUA dispunea de un imens teritoriu și de bogății mari, totuși, nu a lipsit de la această agresiune și împărțire. Atunci când Marea Britanie obținuse o concesiune la Tianjin, Statelor Unite ale Americii li s-a dat o parte. Nedorind s-o administreze, au cesionat-o pe ascuns Marii Britanii.
Dumneavoastră aţi vorbit despre despăgubirile făcute de China în anul 1900 (anul Gengzi, după calendarul agricol chinezesc). În vreme ce coaliţia celor opt puteri imperialiste: Anglia, Franţa, Rusia, Germania, Austria, Japonia, Italia, SUA, năvăleau în Orașul Interzis, China era jefuită și obligată să plătească despăgubiri considerabile de 450 milioane de liang de argint. Acestea echivalau cu veniturile financiare ale guvernului dinastiei Qing pe timp de cinci ani. Deși SUA n-a trimis militari, a obţinut totuşi 7,32% din totalul despăgubirilor. Aceasta a fost o lovitură fatală dată vechii Chine aflate în declin, simbolizând totodată argintul plin de sângele și lacrimile poporului chinez.
Politicienii americani au avut o viziune de perspectivă, având în vedere faptul că teritoriul SUA a fost extins într-o oarecare măsură. Mai exact, atât cât avea nevoie SUA pentru a-şi manifesta interesele economice și influența politică. Un fost rector al Universității Illinois a trimis o scrisoare celui de-al 26-lea președinte american, Theodore Roosevelt, în care spune printre altele că - "Dacă putem atrage studenți chinezi în SUA înainte de sfârșitul acestui an..., va fi fără îndoială cel mai ingenios mod în care SUA va controla China din punct de vedere cultural." "Acesta este un mod prin care SUA va putea manipula liderii chinezi, prin cunoaştere și spirit."
Legea privind respingerea Chinei, adoptată în 1905 de SUA, a determinat locuitorii chinezi să boicoteze mărfurile americane. SUA a promis să "restituie timp de trei ani Chinei o parte" din despăgubirile obținute în anul 1900, ca să potolească indignarea poporului chinez. Dar în realitate, SUA a înapoiat Chinei o parte din despăgubiri, care nu trebuiau de fapt obţinute de SUA. Pe de altă parte, China a plătit la termen toate despăgubirile statului american, cel din urmă eșalonând "surplusul" Chinei. China avea atunci studenți în SUA și la Universitatea Tsinghua. SUA a obținut majoritatea despăgubirilor pentru a-şi mări influența îndelungată în China. Astfel, a fost reparată imaginea statului american în China și a fost rezolvată urgenta problemă - boicotarea mărfurilor americane de către chinezi.
În al Doilea Război Mondial, Japonia a făcut agresiuni în China. China a rămas izolată și fără sprijin. SUA nu a ajutat China și, în momentul cel mai critic, a oferit în continuare Japoniei materiale de război. Guvernul american a declarat război Japoniei, numai după atacul de la Pearl Harbor. Chiar în această situație, China tot nu se bucura de abordarea și ajutorul rațional al SUA. Zeci de milioane de militari și civili chinezi au fost ucişi și răniţi, iar statul chinez se afla în prag de a pieri, lucru care nu însemna nimic pentru alte țări.
În Tratatul secret de la Yalta, SUA și alte țări au trădat China. Insulele Diaoyu care aparțin teritoriului chinez nu au fost înapoiate după război Chinei odată cu Taiwan. SUA, ca stat ocupator, a transferat guvernului nipon dreptul de administrare a insulelor. Unitatea niponă 731 care a făcut experimente pe arme biologice asupra militarilor și civililor chinezi a săvârșit atrocități de o sălbăticie nemaiîntâlnită. Japonia a prezentat SUA rapoartele acestor experimente și a obţinut, în schimb, zeci de ani de tăcere din partea americană.
China a suferit de agresiune, război civil și diferite greșeli, și abia se punea pe picioare. China încă nu se reunificase și avem multe lipsuri în diferite domenii. Însă după aplicarea politicii de reformă și deschidere către exterior, 1,4 miliarde de chinezi au pășit pe drumul îmbogățirii, fapt consemnat pentru prima dată în istoria omenirii.
Prosperitatea Chinei de azi și viața pașnică a poporului nu au fost obținute prin agresiune și colonizări, ci prin înțelepciunea, sacrificiile și hărnicia acestuia. Și SUA a avut multe beneficii din drumul luptei și dezvoltării Chinei. 30% din numărul telefoanelor iPhone au fost cumpărate de chinezi. Însă pentru un iPhone în valoare de 300 dolari, China a obținut numai 10 dolari pentru asamblare, iar SUA a luat peste 200 dolari.
Civilizațiile omenirii au parcurs diferite căi de dezvoltare. De ce între națiunile și țările care au fost invadate de mari puteri, numai China a pășit pe drumul dezvoltării cu un specific propriu? Drumul democratic trebuie să fie solid. Multe țări care au căzut în declin și război sub pretextul democrației constituie oglinzi cu sânge și lacrimi.
În prezent, există încă mari decalaje între China și SUA în toate domeniile. Vom depune eforturi duble pentru realizarea fericirii poporului și prosperităţii civilizației. Însă rigla Statelor Unite ale Americii nu trebuie să fie un standard în evaluarea Chinei. Înțelegem că SUA are o imagine greşită despre dezvoltarea şi prosperitatea Chinei din năzuința de a obține hegemonia lumii. În prezent, pentru a inhiba dezvoltarea Chinei, SUA încearcă să o încercuiască și să o blocheze tridimensional și multilateral. Acțiunea nu este înțeleaptă, deoarece lui Dumnezeu nu-i plac hegemonia și asuprirea practicată în stilul american sau al altor mari puteri. Modul Chinei este „dezvoltarea proprie și aducerea de beneficii altora." Avem încrederea că acesta va favoriza mai mult omenirea și va fi cel preferat de Dumnezeu.
][ 
