"Atât de luminoasă o sclipire pe piciorul patului,

Strălucitoare ca îngheţul din ochii mei rătăcitori;

Ridicându-mi capul, privesc la luna strălucitoare,

Coborându-mi capul, dorul de casă mă apasă." - Li Bai, poet al dinastiei Tang

Chinezii celebrează Sărbătoarea Lunii sau Festivalul din Mijlocul Toamnei (Zhongqiu Jie - 中秋节). În fiecare an, aceasta cade în data de 15 a lunii a 8-a din calendarul lunar chinezesc, anul acesta în 24 septembrie. Este unul dintre cele mai importante festivaluri tradiţionale din China, ce datează de peste 3000 de ani, atunci când termenul "mijlocul-toamnei" a apărut în "Riturile lui Zhou", o colecţie de ritualuri ale dinastiei Zhou (1045-221 î.Hr.). După încheierea sezonului recoltei de vară, acesta este un moment ideal de sărbătoare pentru poporul chinez, în această zi când luna este cea mai mare şi mai strălucitoare.

Ca multe sărbători din China, Festivalul din Mijlocul Toamnei îşi are originile într-o superbă legendă transmisă din generație în generație. Cu mult timp în urmă, 10 sori au apărut pe cer, pârjolind pământul şi lipsind oamenii de apă şi de viaţă. Un erou, pe nume Hou Yi, a doborât nouă sori cu arcul și săgețile, salvând Pământul și oamenii. Împărăteasa cerească Wangmu l-a răsplătit cu o poțiune din elixirul nemuririi, care avea puterea de a face un om nemuritor şi de a-i permite să trăiască în Ceruri. Hou Yi i-a dat elixirul soţiei lui, Chang'e, cunoscută pentru frumuseţea şi sufletul ei bun, pentru a-l păstra în siguranţă. Un răuvoitor, Peng Meng, i-a spionat prin fereastră. Trei zile mai târziu, Hou Yi a plecat la vânătoare. Peng a intrat în casă cu sabia în mână, vrând s-o forţeze pe Chang'e să-i dea elixirul. Disperată, ea a înghiţit tot conţinutul. De îndată, s-a ridicat de la pământ, s-a avântat spre fereastră şi a zburat spre Lună, devenind zeiță.

Când Hou Yi s-a întors acasă în acea noapte, a aflat de la servitoare ce s-a întâmplat. Cu lacrimi în ochi, s-a uitat la cerul nopţii şi a strigat numele iubitei sale soţii. În acel moment, luna a devenit deosebit de clară şi luminoasă. Hou Yi a văzut o umbră a soţiei lui, care se uita la el, în jos, îndurerată. Hou Yi a aranjat un altar cu beţişoare parfumate în grădină. Acolo, el a pus prăjituri şi fructe proaspete, preferatele soției lui și a organizat o ceremonie în memoria ei, în a 15-a zi a lunii a 8-a a anului lunar. Vestea că Chang'e s-a transformat într-o fiinţă cerească a Lunii s-a răspândit rapid. Mulţi oameni au făcut altare din beţişoare parfumate în lumina lunii şi s-au rugat celei cu sufletul bun, Chang'e, Domniţa Lunii, să aibă grijă de ei. De atunci, a devenit o tradiţie ca oamenii să venereze cerul în acea zi, cu prăjituri în forma lunii pline. Festivalul a fost consfinţit pentru prima dată ca o sărbătoare oficială la începutul dinastiei Tang şi a luat amploare în timpul dinastiei Song. Dinastia Qing i-a conferit o importanţă egală cu cea a Anului Nou Chinezesc.

Există multe obiceiuri în China, cum ar fi arderea de beţişoare parfumate, plantarea de copaci cu ocazia mijlocului-toamnei, felinare iluminate pe turnuri, dansurile dragonilor de foc, etc. Cu toate acestea, Plăcinta Lunii, cu multele sale variaţii, rămâne un simbol important al festivalului. O plăcintă a lunii este rotundă sau dreptunghiulară, de aproximativ 10 cm în diametru şi 4 - 5 cm grosime. Ea are o crustă solzoasă şi este umplută cu pastă de seminţe de lotus şi cu un gălbenuş de ou întreg, în centru, pentru a echilibra umplutura dulce. Când aceasta se taie în jumătate pentru a se împărţi între membrii familiei sau prieteni, gălbenuşul arată ca o lună rotundă. Plăcintele lunii au mai multe variante regionale ce au evoluat în timp în funcţie de disponibilitatea ingredientelor şi preferinţele chinezilor. Cele mai populare tipuri sunt cele umplute cu pastă de seminţe de lotus, pastă de fasole roşie sau pastă de curmale. În ultimii ani, noi ingrediente, cum ar fi cafea, ciocolată, nuci, fructe, legume şi carne au fost adăugate pentru a da o tentă modernă reţetei tradiţionale. De obicei, există o "amprentă" pe partea de sus a fiecărei plăcinte. Un inel de culoare roşie, caracterele pentru longevitate sau armonie, o lună, Chang'e sau un iepure, sunt cele mai comune.

În mod tradiţional, în această zi familiile se reunesc pentru a admira luna strălucitoare şi, după cină, servesc plăcinta lunii, cu ceai oolong sau de iasomie. Chinezii cred că un moment de încheiere, cum este cel al sezonului agricol de vară, trebuie celebrat împreună cu toţi membrii familiei. Nicio parte nu lipseşte din luna plină, în consecință, nimeni nu trebuie să lipsească de la sărbătoare. Poate doar cei care sunt prea departe, dorul de casă fiind un alt aspect important al Festivalului din Mijlocul Toamnei, atunci când cineva nu poate fi împreună cu familia sa. Multe poeme renumite exprimă foarte bine dorul de casă, iar luna plină a devenit o amintire a celor dragi care sunt departe.

Fiind singur într- o ţară străină,

Mi-e dor de cei dragi mai mult în ziua festivă. - Wang Wei, poet al dinastiei Tang

De altfel, luna strălucitoare, luna din mijlocul-toamnei a fost o temă populară pentru poeţii şi scriitorii chinezi, care şi-au exprimat sentimentele şi au creat scene idilice. Scrierea poeziilor ce au ca sursă de inspirație Luna a fost o formă de artă şi, de asemenea, o disciplină filosofică şi spirituală răspândită printre oamenii de ştiinţă, oficialii şi împăraţii multor dinastii. (Fotografii Radio China Internațional)