Xu Wende susţine că dominanta filozofică a lui Zhuangzi îşi are rădăcinile în învăţăturile lui Laozi, motiv pentru care urmaşii celor doi au conturat şcoala de gândire Laozi-Zhuangzi, contibuţia celui din urmă reprezentând o "dezvoltare şi o variere a gândirii lui Laozi".

Apoi, filozofia lui Zhuangzi este rezumată în patru concepţii majore: Dao ca origine a lumii, Uniformitatea lucrurilor, Nonacţiune în faţa naturii şi Rătăcind în libertatea absolută, concepţii care fac din Zhuangzi un gânditor complicat şi contradictoriu. Şi totuşi ...

Xu Wende apreciază că "în comparaţie cu şcoala confucianistă (Rujia), ce excelează în chibzuială şi elecvenţă, Zhuangzi este mai flexibil; în comparaţie cu şcoala legistă (Fajia), cu un înalt spirit critic, Zhuangzi e mai îngăduitor; în comparaţie cu cu şcoala budistă (Fojia), care accentuează retragerea din lume, Zhuangzi e mai realist". Pentru că Zhuangzi a furnizat o sursă de energie şi a revelat o existenţă plină de plasticitate a culturii chineze vechi.

Am avut, azi, o nouă şansă şi m-am bucurat profitând din plin de reîntâlnirea şi cadoul născut din truda maestrului Xu Wende. Şi ce poate fi mai profund decât să afli care este fraza care l-a marcat pe traducător, după ce a parcurs o lucrare cu o istorie de peste 2000 de ani.

Cu tremurul specific al vocii sale, determinat de o emoţie jovială prezentă atunci când vorbeşte despre traducerile în limba română, maestrul Xu Wende a căutat între paginile noului său volum:

"Ia uite aici. Şi inutilul poate fi util: 'Toată lumea ştie că utilitatea-i utilă, dar nu ştie că şi inutilitatea-i utilă'. Înţelegi?" ...

… m-a întrebat, deschizând cartea la pagina 47, Capitolul IV - Lumea pământeană, subliniind cu degetul finalul pasajului în care este redată concluzia uneia dintre întâmplările trăite de Confucius pe când acesta a întâlnit un nebun care îi interpreta cântând învăţăturile.