Secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, preşedinte de stat şi preşedinte al Comisiei Militare Centrale a Chinei, Xi Jinping, a ţinut sâmbătă un discurs în legătură cu problema Taiwanului. Discursul a stârnit reacţii aprinse în rândul delegaţilor participanţi la sesiunile anuale ale forurilor legislativ şi consultativ chineze. Aceştia susţin că, aşa cum a arătat Xi Jinping, recunoaşterea faptei istorice privind "Consensul din 1992" şi a conţinutului esenţial al acestuia constituie baza politică comună a relaţiilor dintre malurile Strâmtorii Taiwan, hotărârea părţii continentale de a susţine "Consensul din 1992", pacea şi dezvoltarea raporturilor dintre cele două maluri fiind fermă şi nestrămutată.

Cuvântarea lui Xi Jinping a transmis părţii taiwaneze un semnal politic clar: perseverarea pe "Consensul din 1992" constituie lucrul cheie pentru asigurarea păcii şi dezvoltării stabile şi durabile a relaţiilor între cele două maluri, a spus Cai Jianguo, membru al Conferinţei Consultative Politice Populare din China, membru al Comisiei Permanente a Comitetului Central al Partidului Zhigong.

Secretarul general al Comitetului Central al Ligii pentru Democraţia şi Autonomia Taiwanului, Zhang Ning, deputat şi Yan Chengzhong, directorul Institutului de Cercetare a Dezvoltării Economice şi Cooperării din cadrul Universităţii Donghua, au apreciat că Xi Jinping a clarificat în cuvântarea sa natura relaţiilor dintre malurile Strâmtorii Taiwan ca fiind relaţii intrinseci dintr-o ţară singură. Afirmaţia constituie un avertisment solemn la adresa forţelor scizioniste pro-independenţa Taiwanului.

Shi Maolin, deputat, consilier al Federaţiei Compatrioţilor Taiwanezi din Întreaga Chină, consideră că, în ciuda schimbărilor petrecute pe scena politică din Taiwan şi a provocărilor întâmpinate în relaţiile dintre cele două maluri, sprijinirea dezvoltării paşnice a raporturilor şi susţinerea păcii în zona Strâmtorii Taiwan constituie totuşi voinţa majorităţii populaţiei pe insulă. Indiferent de partidele politice care vin la putere, acestea nu pot acţiona contra acestui curent principal al voinţei populaţiei.