Companiile chineze încep să valorifice această piaţă de consum, relativ neexploatată. Călătorind în Africa, poţi vedea cum maşinile noi, la preţuri mai mici, "Made in China", câştigă cote de piaţă împotriva concurenţilor tradiţionali din Japonia şi Europa. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa bunurilor high-tech, electronice şi electrocasnice din China, care concurează împotriva produselor din Coreea de Sud şi Japonia.

Companiile chineze sunt, de asemenea, din ce în ce mai integrate în economiile africane, sprijinind înfiinţarea de reţele comerciale nu doar între China şi Africa, dar şi în interiorul continentului african şi între Africa şi restul lumii. Multe companii au în vedere mutarea bazelor de producţie pe continent, pentru a fi mai aproape de piaţă. Această realitate se reflectă în zonele speciale finanţate de China în Etiopia, Nigeria, Zambia, Mauritius şi Egipt.

Integrarea este facilitată de cele trei blocuri comerciale regionale: Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud, Piaţa Comună pentru Africa de Est şi de Sud, şi Comunitatea Est-Africană. Aceste noi blocuri comerciale au jucat un rol definitoriu în saltul comercial înregistrat în cadrul continentului, iar următorul pas logic ar fi o combinare a acestor comunităţi economice regionale, pentru a forma o "Zonă de liber schimb a Africii" (AFTZ), întinsă pe întregul continent, din Cape Town, la Cairo.

Un astfel de spaţiu pan-african de tranzacţionare va cuprinde peste 630 de milioane de oameni, în cea mai mare parte tineri, un Produs Intern Brut de 1.200 miliarde USD, o parte dintre cele mai generoase resurse naturale din lume şi cel mai mare teren arabil necultivat din lume. Având în vedere creşterea tot mai rapidă a clasei de mijloc din Africa, dar şi creşterea stabilităţii politice şi financiare, AFTZ ar putea rivaliza cu alte uniuni economice ale lumii, oferind statelor africane puterea necesară pentru a negocia acorduri de liber schimb cu alte blocuri comerciale.