În a doua decadă a lunii februarie anul acesta, au izbucnit în Libia demonstraţii antiguvernamentale soldate cu ciocniri violente. Pe 17 martie, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rezoluţia 1973 prin care a decis crearea zonelor cu interdicţie de zbor în Libia. Pe 19 martie, forţele multinaţionale comandate de armata americană au început să bombardeze obiectivele militare aflate sub controlul regimului Gaddafi. Sub acoperirea avioanelor de luptă din mai multe ţări, forţele antiguvernamentale libiene au obţinut la un moment dat victorii importante în luptele cu forţele guvernamentale, câştigând dreptul de control asupra mai multor oraşe din estul ţării. Pe parcursul desfăşurării şi escaladării luptelor, SUA şi Marea Britanie au solicitat NATO să preia comanda acţiunilor militare din Libia. Pe 27 martie, NATO a preluat dreptul de comandă din partea armatei americane.
Însă, doar raidurile aeriene lansate de NATO sunt departe de a lovi fatal trupele terestre ale armatei guvernamentale libiene. Mai mult, s-au semnalat în repetate rânduri incidente în care obiectivele forţelor antiguvernamentale libiene au fost bombardate în mod greşit. Sesizând aceste ocazii, armata pro Gaddafi a ripostat împotriva forţelor antiguvernamentale. În acest moment, în afară de oraşul Benghazi care le este cartierul general, forţele antiguvernamentale abia mai pot ţine sub control încă două oraşe relativ mari, Misrata din estul ţării şi Ajdabiya din vestul ţării. Forţele antiguvernamentale reproşează NATO acţiuni mai puţin efective, iar Franţa şi Marea Britania sunt nemulţumite că se bucură de prea puţin sprijin din partea aliaţilor. Marea Britanie şi Franţa doresc ca SUA să participe în continuare la raiduri aeriene dirijate de NATO, dar cererea a fost respinsă de Washington.
][ 
