În procesul dezvoltării ei, opera Kunqu a mai purtat numele Kunshanqiang, Kundiao, Kunju, Nanqu, Nanyin şi Yabu. Perioada 1570-1800 a fost epoca de aur pentru opera Kunqu, originară din provinciile Jiangsu şi Zhejiang. În acest interval de timp, apăreau mereu noi piese, iar arta interpretativă se maturizase. La spectacole, au început să fie prezentate în loc de piese integrale, fragmente selectate din diferite piese. Cele mai bune au fost prelucrate şi îmbogăţite, devenind, la rândul lor, scurte piese independente, mult mai atractive pentru public.

Opera Kunqu dispune de un repertoriu bogat. Libretele ei, scrise în cuvinte alese şi sofisticate, au o mare valoare literară, fiind o plăcere chiar şi simpla lectură a acestora. Multe cântece din operă sunt adevărate poezii, cu o încărcătură lirică plină de duioşie, mici bijuterii muzicale. În dinastiile Ming şi Qing, Kunqu a fost opera cu cei mai mulţi scriitori şi piese. Cuvintele din Kunqu sunt pronunţate după un sistem propriu, iar melodiile au fost preluate din creaţia clasică chineză. Kunqu reprezintă o formă artistică extrem de complexă care include cântece, dansuri, dialog şi mişcare. Literatura, muzica, coregrafia şi arta plastică din operele locale s-au perfecţionat în decursul dezvoltării operei Kunqu.

Acestă operă a avut o influenţă directă asupra formării şi evoluţiei multor altor genuri locale chinezeşti, precum Chuanju, Xiangju, Yuju, Huangmei şi altele, fiind apeciată drept „mama tuturor operelor locale" din China.