Toţi au fost de acord cu această idee şi aşa au şi făcut. În seara zilei de 15 ianuarie, împăratul ceresc a privit spre Pământ şi a văzut că lumea era într-o mare de foc, cu pocnete peste tot. Totul a durat trei zile şi trei nopţi. Împăratul ceresc credea că focul fusese aprins de oştile lui şi s-a bucurat mult. În felul acesta, oamenii au reuşit să-şi salveze viaţa şi bunurile. De atunci, în fiecare an, în ziua de 15 ianuarie, fiecare gospodărie atârnă în curte sau în casă lampioane şi aprinde focuri de artificii pentru a comemora evenimentul.
Sărbătoarea este totodată o variantă a "Valentine Day" la chinezi, în care flăcăii petrec împreună cu iubitele lor o seară frumoasă şi romantică, pentru că, în China feudală, fetele tinere nu aveau voie să iasă singure din casă. Însă, de această sărbătoare ele erau învoite să se plimbe în oraşe împreună cu prietenele.
În provincia insulară chineză Taiwan, există obiceiul potrivit căruia, în seara zilei de 15 ianuarie, dacă fetele tinere fură ceapă sau legume, ar putea să se mărite cu un bărbat bun.
Cu ocazia Sărbătorii Lampioanelor, în fiecare gospodărie se mănâncă găluşte din orez glutinos, cu diferite umpluturi. Oamenii din Nord şi din Sud le prepară în mod diferit. În Nord, locuitorii fac găluşte prin rostogolirea miezului. Miezul este făcut din susan, alune sau pastă din soia, amestecate cu zahăr. Apoi, miezul este amestecat cu apă şi făină de orez cleios până devine destul de mare.
Oamenii din Sud prepară mai întâi un aluat din făină de orez lipicios. Apoi, pun umplutura pregătită dinainte din castane, alune, susan, pastă din curmale sau soia. Găluştele preparate de locuitorii din Ningbo, din Estul ţării, şi din Chengdu, în Sud - Vestul ţării, sunt foarte cunoscute şi apreciate.
Găluştele cleioase din orez, fierte, sunt moi şi dulci. Oamenii servesc astfel de găluşte care simbolizează reîntregirea familiei.