Minoritarii au asimilat stilul arhitectural al naţionalităţii han. Împletindu-l cu condiţiile naturale şi cu viziunea lor estetică, populaţia tong a creat un stil arhitectural propriu.

Un alt aspect specific al satelor populate de această minoritate este locul unde se usucă cerealele. În jurul satelor se găsesc rânduri de schele din scânduri de lemn înalte de circa 4 m. Acestea sunt ridicate de fiecare gospodărie pentru a usca cerealele după recoltă. Schelele sunt ridicate una lângă alta, formând-o trăsătură aparte în peisaj al satelor tong.

Populaţia tong este foarte ospitalieră. Modul de primire a oaspeţilor este cu totul aparte. Dacă veţi avea ocazia de a vizita un sat al acestei etnii, să nu vă speriaţi de modul lor de primire. Ei instalează un fel de obstacole la intrarea în sat, la intersecţiile drumurilor, în faţa turnului cu tobe sau chiar în faţa gospodăriei. În spatele bricadei se află grupuri de tineri îmbrăcaţi sărbătoreşte, conduse de un om de prestigiu din sat. Numai cei care pot să răspundă prin cântece întrebărilor puse de băieţi şi fete şi să bea vinul oferit de aceştia pot trece mai departe. Ritualul este foarte răspândit în zonele populate de etnie. Cântând, gazda adaugă tot felul de argumente pentru a nu lăsa acces prin baricadă. Se face referinţă la tot felul de lucruri " instalaţia de tors, războiul de ţesut, coşuleţele de bambus, coteţele de păsări etc. În schimb, oaspeţii vor încerca să convingă pe gazda, tot prin cântec, să îndepărteze unul câte unul obstacolele, dând în cele din urmă cale liberă ca să plece sau să intre în satul respectiv. Ritualurile se practică în cele mai multe cazuri în schimburile de vizite între tinerii din sate învecinate sau în timpul nunţii. Astfel de schimburi de cântece, vizează de cele mai multe ori afecţiunea şi dragostea, tinerii din satele vecine au auvt prilejul de a se cunoaşte şi a se îndrăgosti.