Etnia Kazahă-a doua mare minoritate naţionale, este înzestrată cu talentul de a scrie poezii. Kazahii îşi construiesc casele acolo unde sunt apă şi iarbă şi majoritatea sunt ţărani şi ciobani. În viaţa kazahilor sunt nelipsite Dongbula,un instrument muzical de ciupit, şi poezia.

Cântecul sună cam aşa:Vulturilor le place să planeze sub cerul albastru, kazahilor le place cântecul norocos şi vesel. Dacă n-am fi avut o viaţă fericită, n-ar fi veselia de astăzi. Cântâm pentru viaţa noastră frumoasă şi dorim să fim mereu fericiţi."

Ceea ce ascultaţi este o baladă a oamenilor Luobu, "Fată dragă, te aştept acasă. De nu vii, n-am cum să adorm." În zonă sunt mulţi oameni care au depăşit vârsta de o sută de ani. Oamenii Luobu nu consumă nici fructe şi zarzavaturi, nici sare, şi rareori se îmbolnăvesc. Poate viaţa lor simplă şi obiceiul lor de a mânca numai peşte fript este tocmai secretul logevităţii lor.

Naţionalitatea tatal are circa 5000 de locuitori care trăiesc în regiunea Xinjiangwugură. Vorbesc limba proprie. În afară de unii bătrâni, alţi vorbesc limba wigură sau cea kazahstană. Locuitorii de naţionalitate tatal au religia islamică. Strămoşii acesteia au provenit dintr-un trib din nordul Chinei , ce a existat în dinastia Dang. Intelectualii de naţionalitate tatal locuiesc în mediul urban şi au adus o contribuţie remarcabilă pentru educaţie şi învăţămînt din această regiune.