Banhu este cunoscut şi sub alte nume „Banghu" şi „Qinhu". Faţă de celelalte instrumente chinezeşti de acest gen, Banhu se caracterizează printr-o sonoritate intensă, dar nici nu lipseşte o nunanţă duioasă şi plăcută.

Banhu are o istorie de peste 300 de ani. La început era răspândit în principal în nordul Chinei. Astfel, el a fost principalul instrument pentru acompaniament în multe opere locale, ca de pildă, cele din provinciile Hebei, Shandong, Shaanxi etc.

Banhu este confecţionat ca şi Erhu, cu excepţia cutiei de rezonanţă. Cutia de rezonanţă a Banhu-ului este acoperită cu o placă subţire. Astfel Banhu dă o sonoritate puternică, limpede, cu specific folcloric. El joacă un rol important într-o orchestră de instrumente muzicale populare chinezeşti pentru partea cu registru înalt.

După proclamarea R.P.Chineze, confecţionarea şi interpretarea la acest instrument s-au cunoscut dezvoltat. În prezent, din aceeaşi familie cu Banhu fac parte şi Banhu de registru mijlociu, cel cu registru înalt, cel în stil de Sanxian - un instrument muzical chinezesc cu 3 corzi, cel cu cutie de rezonanţă din bambus şi cel pentru opera Qinqiang.