Rawap este un fel de instrument muzical de ciupit foarte îndrăgit de uiguri, tadjici şi uzbeci. Rawap are o istorie de peste 600 de ani. În acea vreme, pe baza instrumentelor muzicale populare deja existente, uigurii au creat unele noi. Rawap este unul dintre cele mai reprezentative din acestea şi a dăinuit până în zilele noastre.

Rawap este confecţionat din lemn, are 3, 5, 6, 7, 8 sau 9 corzi, în funcţie de mărime, avînd o cutie de rezonanţă în formă semicirculară de care este legat griful lung pe care sunt fixate coardele. Dintre acestea, numai pe cea din exterior se reproduce linia melodică, celelalte servind pentru acompaniament şi pentru sporirea rezonanţei. Emiţînd sunete luminoase şi puternice, cu un timbru deosebit, rawap are o puternică expresivitate şi se foloseşte mai ales pentru interpretări solistice, dar şi în concerte instrumentale sau pentru acompaniament. Interpretul cântă la rawap în poziţie dreaptă, indiferent dacă stă pe scaun sau în picioare, ţinînd cutia de rezonanţă pe mijlocul braţului drept. Mâna stângă ţine griful iar degetele ciupesc corzile, reproducând notele respective.

Acest instrument muzical are forme variate ce poartă nume diferite. De exemplu în limba tadjikă se numeşte „Rebupu" şi se confecţionează din lemn de cais. La naţionalitatea uigură există mai multe tipuri de rawap, de exemplu, de Kashgar, de tip nou, de Duolang sau păstoresc. Rawap de Kashgar are un sunet mai blând şi mai mic ca întindere, iar cel al naţionalităţii uzbeke are un timbru mai puternic şi un volum mai amplu şi mai luminos, deşi cele două sunt apropiate ca formă.