Toba este un instrument chinezesc de percuţie frecvent folosit. Potrivit însemnărilor istorice descoperite până în prezent, toba are o vechime de circa 3000 de ani. În China antică, toba a fost folosită pentru ritualuri, dansuri, în luptă pentru intimidarea duşmanilor şi la vânătoare, dar şi pentru anunţarea orelor fixe şi a alarmei. Odată cu dezvoltarea societăţii, sfera folosirii tobei s-a extins şi în orchestrele de instrumente naţionale, diverse opere şi teatre, întreceri de bărci, dansul leilor, festive, concursul în muncă etc. Toba este confecţionată simplu, doar din două prţi : pielea de animale şi suport din lemn. Din familia tobei chinezeşti fac parte toba la şale, toba mare, toba Tong şi toba în formă de ghiveci etc.

Toba la şale este într-o formă cu cele două extremitate mai mici iar mijlocul mai gros, fiind acoperită cu pielea de bou sau de catâr. La cele două capete ale tobei sunt fixate câte un inel prin care poate lega cu o sfoară corpul interpretului. Toba de şale are 4 variante după mărime. Interpretul leagă cu o sfoară toba de acest gen la şale, cu baghetele pentru tobă ţinute în cele două mîini, bate cele două feţe din pielea ale tobei.