Xiao - flautul din bambus sau Dongxiao este un fel de antic instrument muzical chinezesc, de suflat, răspândit chiar acum câteva mii de ani în China. Cât despre originea sa, trebuie să plecăm de la naiul chinezesc. În prima perioadă cînd a apărut naiul, chinezii l-au numit Xiao. Pe urmă, oamenii au observat în timpul interpretării la nai că un singur tub putea da sunete frumoase după ce erau făcute câteva orificii pe el. Aşa s-a născut Xiao, sau Dongxiao.

Xiao de astăzi exista deja în dinastia Han (206 î.Hr.-220 d.Hr), când se numea „Qiangdi", ce fusese un instrument muzical al naţionalităţii Qiang, ce popula provinciile Sichaun şi Gansu. În secolul unu, acest instrument a început să fie răspîndit în zonele de pe cursul Fluviului Galben.

Xiao, care seamănă mult cu fluierul, dar este mai lung, este confecţionat foarte simplu dintr-un tub de bambus, avînd la ambele capete noduri care să-l închidă. Pe tub sunt făcute o gaură pentru a sufla, 5 orificii pentru note muzicale şi 3-4 găuri la partea inferioară a tubului respectiv, plus încă una pe partea superioară a tubului, în total Xiao are 10-11 de orificii.

Xiao are o sonoritate profundă şi puternică, ceea ce constituie un avantaj în interpretarea pieselor muzicale mai liniştite şi lirice, ca şi pentru exprimarea sentimentelor umane. La acest instrument se pot interpreta piese muzicale solo, în duet sau concerte şi acompaniament în cazul câtorva opere locale.

Xiao are multe game sortimentale. Spre exemplu: Xiao din bambusul purpuriu, Xiao din bambusul de la Yuping din provincia Guizhou şi Xiao cu 9 secvenţe.

Melodie: Un cocor şi-a orit zborul la Pingsha 平沙落雁