Autorităţile locale au consolidat şi măsurile privind protecţia mediului, prezentând locuitorilor concepţiile convieţuirii armonioase dintre om şi natură. În urma acestora, mulţi ţărani au început să protejeze păsările din proprie iniţiativă.

În general, în timpul gerului iernii, când nu se găseşte hrană pe lac, ţăranii le lasă cocorilor cereale de mâncare, punând pe câmp grâu şi apă pentru păsări. De aceea, păsările nu se mai tem de oameni. În fiecare iarnă, localnicii ofereau, zilnic, cam 1.500 kilograme de grâu cocorilor cu gâtul negru, ca şi hrană, cantitatea totală depăşind 30 de tone. Datorită grijii localnicilor, numărul cocorilor a crescut cu un ritm anual de 4%.