De fapt, Liulichang a fost un mic sat numit Haiwang. În timpul dinastiei Yuan, pentru când se construia capitala, aici a fost ridicată o fabrică de olane smălţuite, iar de aici localitatea şi-a căpătat numele. Olanele smălţuite colorate se foloseau nu doar la decorarea curţii imperiale, ci şi la construcţia multor temple şi case ale demnitarilor. În secolul XVII, fabrica intrase în declin. Autorităţile de atunci au mutat expoziţia de lampioane populare aici, locul devenind din nou unul des frecventat.

Pe lângă acestea, în secolul al XVII-lea, la începtul dinastiei Qing, fiind aproape de Oraşul Interzis, strada era vizitată de foarte mulţi cărturari veniţi în capitală pentru a participa la examenul de stat. Pentru a satisface nevoile acestora, negustorii au deschis multe librării şi magazine care vindeau, pe lângă cărţi, şi ustensile pentru scris, picturi, piese caligrafice şi obiecte antice. Liulichang a devenit treptat un renumit centru cultural din Beijing, caracterizat prin cărţi, obiecte antice, picturi şi piese caligrafice.