Astăzi, în centrul comercial din Pingyao mai există vechiul sediu al băncii Rishengchang. Este doar o curte lungă de 65 m şi lată de 20, apărată de un zid înalt şi cu o singură intrare. Deşi, văzută acum, nu se poate compara cu zgârie-norii instituţiilor bancare de astăzi, putem găsi aici umbra băncilor moderne şi totodată înţelepciunea poporului chinez.

Profesorul Hamasita Takesi de la Universitatea din Tokyo, a manifestat un mare interes pentru Rishengchang.

"În arhiva Institutului de cercetare a culturii din Asia Orientală al universităţii noastre, sunt multe registre privind băncile din Shanxi. În urma studiilor am observat că unele servicii ale băncilor din Shanxi s-au extins nu numai pe teritoriul Chinei, dar şi în alte ţări, sau, altfel spus, s-au integrat în Asia, şi în special în reţeaua bancară din Asia de Sud-Est".

Când a inclus Pingyao în lista patrimoniului mondial, UNESCO a apreciat că "străvechiul oraş Pingyao este un exemplu remarcabil al oraşelor chineze din perioada Ming şi Qing. El a păstrat toate particularităţile originale. În cursul dezvoltării Chinei a desfăşurat, în faţa întregii lumi, tabloul ieşit din comun al evoluţiei culturale, sociale, economice şi religioase".