Zapsang, o gospodină din satul Bagashe, locuieşte într-o casă cu două etaje, unde are diferite aparate electrice moderne. Însă, în fiecare dimineaţă aprinde cuptorul cu gaz metan, pentru a pregăti, pentru întreaga familie, ceaiul cu unt, un fel de mâncare tibetană servită ca mic dejun. Femeia ne-a spus:

"În trecut, sătenii erau obişnuiţi să aprindă bălegar de vacă, care scoatea un fum negru şi consuma mult timp. Acum, folosirea gazului metan reprezintă o metodă mai curată şi mai economică".

În afară de promovarea noilor energii, autorităţile centrale şi locale au acordat, în cei 12 ani, o mare importanţă programului de combatere a deşertificării, de împădurire a terenurilor degradate şi a celor care nu sunt de folosinţă agricolă. Ca urmare, procentul de acoperire cu păduri din Tibet a crescut la 12% de la mai puţin de un procent, înaintea eliberării acestei regiuni. He Gang, expert la Academia de Ştiinţe Sociale din Lhasa, a declarat: