La lăsarea întunericului, pe străzile din oraş începe să se răspândească mirosul ispitor al delicateselor. Din piaţa centrală, cu fântâni arteziene, până la Bulevardul Dashizi, cel mai vechi şi prosper cartier al Guiyangului, se găsesc înşirate numeroase restaurante mari şi mici, bine luminate, care încep să-şi deschidă larg uşile clienţilor şi rămân aşa până târziu în noapte. Arta culinară a devenit practic o componentă a vieţii locuitorilor din Guiyang susţinând viaţa de noapte din oraş, activitate care a adus multă prosperitate oraşului. În restaurantele în aer liber de aici, se găsesc tot felul de mici gustări. Se spune că în Guiyang se prepară peste o sută de feluri de gustări, dintre acestea cea mai renumită e "Brânza Îndrăgostiţilor". Legat de acest fel de mâncare, cu un nume ieşit din comun, vreau să vă spun că această aşa numită brânză a îndrăgostiţilor are la origine aşa cum singuri aţi dedus cu siguranţă, o poveste romantică. În 1939, Guiyangul a fost luat în obiectiv de raidurile aeriene ale trupelor japoneze invadatoare. În oraş, trăiau doi soţi, care aveau în jur de 50 de ani şi care erau mici producători de brânză de soia. În timpul războiului, de frica bombardamentelor, nu-şi mai puteau vinde produsul la târg. Au deschis atunci în casa lor, sub un acoperiş din paie, un mic restaurant cu produse din brânză de soia şi nu duceau lipsă de clienţi. Când veneau bombardierele japoneze, mulţi trecători se adăposteau la ei şi serveau din brânza de soia gustuoasă şi ieftină. O dată, au ajuns la ei doi tineri îndrăgostiţi. S-au simţit aşa de bine la masă, încât au uitat de pericolul bombardamentelor şi de trecerea timpului. Povestea lor s-a răspândit în zonă iar cei doi soţi s-au gândit să boteze mâncarea preparată de ei, ca Brânza Îndrăgostiţilor. Servită caldă, imediat după ce e prăjită în ulei, împreună cu sos de soia, piper, ulei de susan, praz şi ghimbir tocat mărunt şi alte ingrediente este într-adevăr foarte bună .