Capitolul XVIII

Fericirea desăvârşită

1

Există într-adevăr fericirea desăvârşită în Lumea subcerească? Există într-adevăr metode prin care să ne putem păstra viaţa pentru totdeauna? Dacă există, ce avem de făcut şi pe ce ne putem bizui? De ce trebuie să ne ferim şi ce trebuie să păstrăm? Ce să ţinem aproape de noi şi la ce să renunţăm? Ce să ne fie pe plac şi ce să ne fie scârbă?

În Lumea subcerească, avuţia, cinurile, viaţa lungă şi buna reputaţie aduc stimă oamenilor; viaţa confortabilă, mâncărurile îndestulătoare, hainele mândre, culorile sclipitoate şi sunetele plăcute aduc bucurie oamenilor; sărăcia şi umilinţa, moartea prematură şi proasta reputaţie aduc înjosire oamenilor; lipsa unui trai tihnit, a merindelor gustoase, a hainelor mândre, a culorilor sclipitoare şi a sunetelor plăcute aduc amărăciune oamenilor. Neizbutind să dobândească plăcerile vieţii, oamenii se scufundă în obidă şi trăiesc cu spaima-n sân. Nu-i oare o nerozie ca oamenii să- şi ţină forma fizică în acest fel?

Bogaţii îşi istovesc trupul şi se spetesc muncind din greu, şi strângând mari avuţii, nu au cum să le epuizeze, se dovedesc nepricepuţi la a-şi ţine corpul sănătos, în formă bună. Oamenii de rang înalt lucrează zi şi noapte, gândindu-se temeinic asupra binelui şi răului, dar şi ei îşi neglijează de asemenea sănătatea. Îngrijorările şi grijile apar odată cu venirea omului pe lume. Cei care trăiesc mult dau de regulă dovadă de minte neroadă, nu ajung să se prăpădească chinuiţi de griji sau după o zacere vreme îndelungată pe patul de boală. La ce bun să trăiesc ca şi ei! Tot departe de a fi inteligent să-şi ţină astfel corpul. Martirii sunt elogiaţi în lumea de sub soare, dar n-au izbutit să-şi păstreze vieţile. Nu ştiu dacă sunt bune meritele lor sau nu; dacă cred că meritele lor sunt bune, ei n-au putut să-şi păstreze viaţa; dacă cred că meritele lor nu sunt bune, ei au păstrat totuşi vieţile altor oameni. Există o vorbă: „Când nu-s ascultate poveţele tale de bună credinţă, e mai bine să te retragi fără să te mai străduieşti." Wu Zixu (mare dregător al statului Wu din epoca Primăverii şi Toamnei — N.t.) a încercat să-l convingă (pe regele Wu), ca urmare, şi-a vătămat corpul (s-a sinucis cu sabia dăruită de regele Wu — N.t.); dacă nu şi-ar fi susţinut argumentele (în faţa stăpânitorului), nu ar fi câştigat o bună reputaţie. Oare zace ceva bun într-o asemenea credinţă?

Cât despre îndeletnicirile oamenilor din lumea de azi şi despre ceea ce le face inimile să tresalte de bucurie, tot nu mi- am dat seama dacă fericirea lor este sau nu adevărată. După mine, jinduiesc cu toţii, cu grămada, la lucrurile care bucură oamenii de rând, căutând cu îndărătnicie şi neosteniţi dobândirea acestora. Ei se mai pretind astfel a fi fericiţi. Tot nu ştiu precis ce poate fi socotit drept fericire. După părerea mea, fericirea adevărată stă în liniştea dată de lipsa acţiunii, or tocmai acest lucru îl socot oamenii de rând ca fiind o mare amărăciune. De aceea, o vorbă din popor spune:

„Cea mai înaltă fericire stă în lipsa fericirii, iar cea mai mare faimă stă în lipsa acesteia."

Nu-i cu putinţă să arăţi ce-i corect şi ce-i greşit în Lumea subcerească, Cu toate acestea, nonacţiunea poate arăta ce-i corect şi ce-i greşit. Doar nonacţiunea e ceea care ajunge cel mai aproape de fericirea supremă, de desfătarea vieţii. Îngăduie-mi să încerc a aduce o lămurire. Ceru-i limpede datorită nonacţiunii, pământu-i liniştit prin nonacţiune, aşa că din unirea nonacţiunii cerului şi pământului se ivesc şi cresc toate lucrurile. După cât se pare, nu se ştie de unde au ieşit acestea; după cât se vede, ele n-au lăsat nicio urmă! Toate lucrurile din lume se înmulţesc parcă, tot prin manifestarea nonacţiunii. De aceea se zice: „Cerul şi pământul nu fac nimic şi totuşi nu există lucruri pe care să nu le fi zămislit." Cu toate acestea, cine oare se poate reţine de la a trece la acţiune!

2

Nevasta lui Zhuangzi îşi dădu sufletul. Când Huizi se duse să-i prezinte condoleanţe, văzu că Zhuangzi, stând ghemuit pe pământ, cânta şi bătea măsura pe-un lighean.

Huizi îi zise:

— Nevasta ta a trăit cu tine, ţi-a născut şi crescut copiii. Acum chinuită sub povara anilor, s-a prăpădit. Eşti destul de nemilos că n-ai vărsat lacrimi. Ba mai mult, cânţi bătând măsura pe-un lighean, asta nu-i prea de tot!

Zhuangzi zise:

— Nicidecum. Atunci când mi-a murit nevasta, cum puteam să-mi stăpânesc amărăciunea! Dar dacă scrutăm originea ei, ea n-a avut viaţă înainte de născare. Nu avea defel nici viaţă, nici formă fizică. Nu avea defel nici formă fizică, nici Qi (energie vitală). În mijlocul văzduhului neguros şi întunecat a avut loc o transformare şi atunci ea a dobândit energia vitală. O altă transformare s-a produs cu energia ei vitală şi astfel a dobândit şi forma fizică. Apoi s-a iscat o altă transformare cu forma ei fizică. Iată că s-a împlinit o nouă transformare şi, drept urmare, s-a întors la moarte. Acest proces e ca succesiunea primăverii, verii, toamnei şi a iernii. Răposata mea nevastă se odihneşte acum în pace-adâncă, între cer şi pământ. Dacă-i jelesc moartea, cred că asta ar însemna a fi neştiutor de soartă. Iată aşadar de ce am încetat plânsul.

3

Zhili Shu şi Gujie Shu se plimbau în jurul Movilei Mingbo din pustiul de la poalele munţilor Kunlun, locul unde se odihneşte în pace Împăratul Galben. Pe cotul stâng al lui Gujie Shu apăru din senin o tumoare, care îl băga în sperieţi, provocându-i scârbă.

Zhili Shu întrebă:

— Ţi-e scârbă de ea? Gujie Shu zise:

— Nicidecum. Ce-i de scârbit? Am luat viaţa cu împrumut de la Dao. O tumoare, care creşte pe corpul meu luat cu împrumut de la Dao, nu-i decât un fir de praf. Moartea şi viaţa se urmează una pe alta, la fel ca ziua şi noaptea. Tu şi eu privim împreună la procesul de transformare a lucrurilor. Iată că transformarea mi se aplică acum mie. De ce să mă mai simt dezgustat de asta?

                                                                                                                              Traducere: Xu Wende

                                                                                                                         În colaborare cu Sanda Man