Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi" (Capitole exterioare-Capitolul XIV - Mişcarea Cerului)
2019-07-01 10:35:52 cri-1

Capitolul XIV

Mişcarea Cerului

1

„Se mişcă cerul tot timpul? Pământul stă pe loc? Soarele rivalizează cu luna pentru un sălaş pe bolta cerească? Cine ar putea zidi totul? Cine ar putea orândui totul? Cine are răgaz să le pună în mişcare? Pesemne că există un mecanism care le face să se mişte fără voia lor? Pesemne că ele se mişcă fără putinţa de a se opri de la sine. Fac norii ploaie? Izvorăşte ploaia din nori? Cine are puterea de-a aduna norii şi a lăsa să cadă ploaia? Cine are răgazul şi îşi găseşte plăcerea maximă în a mâna aceste schimbări ale naturii? Un vânt se ridică din miazănoapte, ba bătând spre asfinţit, ba suflând spre soare-răsare, şi se învârtejeşte ici şi colo în văzduh. Cine răsuflă lung în felul acesta? Cine are răgaz să arunce peste umeri străvezia-i mantie de boare? Cutez a întreba din ce pricină oare sunt toate acestea?"

Wuxian Shao răspunse:

— Vino să-ţi spun. Cerul are cele şase direcţii (respectiv est, vest, sud, nord, sus şi jos — N.t.) şi cele cinci elemente de bază (respectiv metal, lemn, apă, foc, pământ — N.t.). Dacă împăraţii şi regii urmează poruncile firii, atunci vor putea dirigui toate părţile Lumii subcereşti; dacă împăraţii şi regii nu se supun legilor naturii, atunci se vor isca năpaste şi nenorociri în lume. Când în cele Nouă Ţinuturi se înstăpâneşte pacea, ş-atunci virtutea e desăvârşită. În vremuri apuse, împăraţii şi regii îşi revărsau strălucirea lor asupra lumii şi noroadele de sub soare le purtau respect. Aceştia erau ceea ce se cheamă cârmuitorii cei mai plini de virtute.

2

Dang, mare dregător al statului Song, îl întrebă pe Zhuangzi despre bunăvoinţă, iar acesta îi răspunse:

— Tigrul şi lupul sunt destul de binevoitori.

— Cum de poţi spune una ca asta? Întrebă Dang.

— Fiarele şi puii lor sunt afectuoşi unul cu celălalt, de ce nu-s binevoitori?

— Spune-mi ceva despre bunăvoinţa desăvârşită, continuă Dang.

— Bunăvoinţa desăvârşită nu necesită afecţiune, veni scurt răspunsul.

Dang întrebă iarăşi:

— Am auzit că nu există dragoste fără afecţiune şi fără dragoste nu există pietate filială. Putem spune că bunăvoinţa desăvârşită înseamnă lipsă de respect filial?

Zhuangzi răspunse:

— Nu. Bunăvoinţa desăvârşită e prea nobilă şi pietatea filială nu-i o vorbă potrivită pentru a o descrie. Asta nu înseamnă că bunăvoinţa desăvârşită e mai presus de pietatea filială, ci doar că ea nu are nicio legătură cu această atitudine. Când cineva porneşte spre miazăzi pentru a ajunge la Ying şi apoi, ajuns departe se uită spre miazănoapte, nu va mai putea vedea muntele Ming. Oare din ce pricină? Pentru că omul ajunsese prea departe. De aceea, o vorbă zice: E uşor să dai dovadă de pietate filială din respect, pe când e greu să fii un fiu respectuos din dragoste; e uşor să aplici în viaţă pietatea filială din dragoste, însă e greu să dai uitării legăturile de sânge; e uşor să uiţi legătura de sânge, dar e greu să-i faci pe cei dragi să te uite; e uşor să-i faci ca cei de acasă să te uite, dar e greu să uiţi lumea de sub soare; e uşor să dai uitării Lumea subcerească, dar e greu să faci Lumea subcerească să te uite. Cei cu virtute cerească îi uită chiar şi pe luminaţii împăraţi Yao şi Shun şi nu voiesc nicicum să devină cârmuitori, aceştia le aduc pe veci favoruri semenilor. Oare nimeni pe lume nu i-a cunoscut că slobozind lungi suspine, au ei pe buze doar bunăvoinţa, dragostea, credinţa şi pietatea filială? Pietatea, frăţia, bunăvoinţa, dreptatea, fidelitatea, credinţa, castitatea şi integritatea nu sunt decât norme pentru autocultivare, care pot însă îngrădi virtutea cerească, aşa că nu-s demne de apreciere. Vorba aceea: Cei dotaţi cu integritate sublimă abandonează titlul de nobleţe, chiar dacă ar fi cel de suveran; cei înzestraţi cu bogăţie din belşug nu aruncă nicio privire asupra vistieriei ţării; cei însufleţiţi de dorinţa supremă leapădă orice glorie. De aici se vede că Dao-ul nu se schimbă.

3

Beimeng Cheng îl întrebă pe Împăratul Galben:

— Aţi poruncit ca muzica cântecului Lacul Xianchi să se audă plutind peste întinsa câmpie Dongting. La început o ascultam din frică, treptat-treptat m-a făcut să mă simt relaxat şi, în cele din urmă, m-a făcut să mă simt confuz şi îmi simţeam sufletul atât de mişcat şi uimit, încât îmi pierdusem firea.

Împăratul Galben zise:

— Cam aşa-i, ai rămas încremenit! Am lăsat să răsune o muzică pe tema simţămintelor omeneşti, să fie dirijată de natură, să evolueze conform riturilor şi dreptăţii şi să fie clădită pe Qi- ul pur (Qi—suflu, un Qi greu şi tulbure numit Yin şi un Qi uşor şi limpede numit Yang, opuse unul altuia şi aflate într-o perpetuă creştere şi descreştere compensatorie—N.t.). Această muzică superbă răspunde mai întâi orânduielilor lumeşti, se conformează legilor naturii, promovează cele cinci virtuţi ale omului (respectiv amabilitatea, bunătatea, respectul, cumpătarea şi modestia conform Analectelor lui Confucius, partea I despre învăţătură—N.t.) şi răspunde poruncilor firii. Numai astfel vor fi puse în bună rânduială cele patru sezoane, armonizate toate lucrurile, vor răsări pe rând cele patru anotimpuri, iar toate lucrurile vor creşte potrivit legilor naturii. Când puternică, când slabă, muzica mea seamănă cu alternanţa înfloririi primăverii cu veştejirea toamnei. Când clară, când tulbure, muzica se desfăşoară la fel ca procesul îmbinării principiilor Yin şi Yang şi, revărsând o lumină fluidă, sunetu-i răzbate prin tot văzduhul. Din coarde am scos o notă tunătoare, făcând să tresară insectele abia trezite din lungul somn al iernii. Această muzică se încheie fără coda şi a început fără preludiu. Melodia când se stinge, când reînvie, plutind când tărăgănată, când dezlănţuită, variind mereu, schimbând ritmul când te-ai

aştepta mai puţin, motiv pentru care te-ai speria. Am mai făcut ca principiile Yin şi Yang să sune o mută armonie pe coardele lor aeriene, să sune în divinele coarde veşnica lucire a soarelui şi lunii. Prin note limpezi şi scurte, moi şi tari, muzica îşi păstrează variaţia şi unitatea, neîngrădită de vreun criteriu. Răsunând într-o vale, o umple; vibrând într-o groapă, umple groapa. Îngrădeşte-ţi dorinţele trupeşti, păstrează-ţi energia vitală, astfel vei lua lucrurile drept măsură, iar sunetu-i va răsuna prelung până-n depărtări şi ritmu-i va fi puternic şi desluşit. Ca urmare, duhurile şi zeităţile vor rămâne în întunericul lor, iar soarele, luna şi stelele se vor mişca firesc pe orbitele lor. Eu suspendam muzica într-un spaţiu mărginit, dar melodia ei tremura în nemărginirea văzduhului. Vrând să o cugeţi, n-o puteai înţelege; dorind să-i arunci o privire, n-o puteai zări; gonind-o, n-o puteai ajunge din urmă. Nu puteai decât să rămâi total nedumerit pe un drum aflat într-o pustietate fără margini şi să îngâni cu glas domol lângă un platan veştejit. Trebuie să-ţi aduni toate minţile ca să cunoşti tot ce doreai să ştii, să-ţi ţinteşti privirea lung spre tot ce doreai să vezi şi să te istoveşti de tot pentru tot ce doreai să alungi. Nici mie nu-mi stă în putinţă s-o ajung din urmă, aşa că termină odată cu asta! Când forma-ţi fizică se umplea de neauzit, te adaptezi fără doar şi poate situaţiei, adaptându-te, ajungi să te simţi relaxat. Atunci eu am cântat din strune o melodie inepuizabilă, într-o tăcută armonie cu poruncile firii, de aceea muzica suna în ton cu toată făptura. Miriade de sunete răsunau în cor fără să lase nicio urmă, se răspândeau în toate părţile fără să fie dirijate de vreo mână nevăzută, valuri-valuri, muzica curgea încet- încet, topindu-se în întuneric. Izvorâtă de niciunde, muzica îşi avea sălaşul în întunericul adânc. Unii apreciau că sunetul pierea în vale, alţii susţineau că mai răsună dulce, unii ziceau că era înflorită cu sori. Plutind ca norii, ca apa, nu era dominată de o aceeaşi notă. Amărâtă de îndoieli, lumea ceru lămuriri unui înţelept. Cel numit înţelept înţelegea simţămintele oamenilor şi se lasă în voia sorţii. Natura nu-l înzestrase cu toate harurile sale, dar avea toate cele cinci simţuri. Natura nu rosteşte niciun cuvinţel, dar inima-i se umple de bucurie şi asta e ceea ce se poate numi muzică cerească. De aceea, în vremurile străvechi, Yandi (zeul soarelui) o elogiase, el fiind cel care i-a învăţat pe oameni să dea nume pământului şi să tragă foloase de pe urma acestuia, fapt pentru care oamenii l-au denumit pe Yandi din respect Shennong (zeul agriculturii—N.t.). Acesta spunea:

— Când o asculţi, nu-i auzi sunetul; când o priveşti, nu-i vezi forma, dar umple cerul şi pământul şi tot ea învăluie toate cele şase direcţii. Erai tare nedumerit pentru că deşi îţi doreai să asculţi muzica, nu puteai să-i prinzi sunetul. Am pornit linia melodică printr-o notă înfricoşătoare, astfel încât îţi era teamă să nu cadă asupra ta vreo năpastă. Pe urmă am slobozit o notă de relaxare, iar spaima ta dispăru imediat. Muzica s-a încheiat într-o învălmăşeală de sunete, învălmăşeala a dus la simplitatea minţii şi simplitatea minţii la Dao. Având Dao-ul în minte, vei şedea în veci cu Dao-ul alături.

                                                                                    

                                                                                                                             Traducere: Xu Wende

                                                                                                                       În colaborare cu Sanda Man

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
   Webradio
înregistrările săptămânii
Radio Online
• 2019/07/17• 2019/07/16
• 2019/07/15• 2019/07/14
• 2019/07/13• 2019/07/12
• 2019/07/11• 2019/07/10
mai mult>>
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China