Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi" (Capitole exterioare-Capitolul XIII - Dao-ul Cerului)
2019-06-03 18:59:21 cri-1

Capitolul XIII

Dao-ul Cerului

 

3

Esenţialul (Dao şi virtutea) a existat din străvechime, pe când neesenţialul (omenia şi dreptatea) a fost nu de mult introdus în lume; poruncile esenţiale provin de la suveran, pe când detaliile acestora provin de la dregători. A mobiliza cele trei armate şi a folosi arma de tărie reprezintă cea mai nechibzuită manifestare a virtuţii, iar a răsplăti binele, a pedepsi răul şi a aplica codul penal reprezintă cea mai stupidă formă de instruire; a practica formalismul şi a conta pe etichete, legi şi norme morale fără de număr, constituie cea mai proastă formă de guvernare; a-ţi mângâia urechile cu glasul de clopote şi cu sunetul de tobe şi a-ţi desfăţa privirea cu podoabele din pene de păsări şi cozi de animale constituie cea mai netrebnică manifestare a bucuriei; a boci, a plânge cu suspine şi a te îmbrăca în haine de doliu constituie cea mai domoală îngânare a unui cânt de jale. Aceste cinci proaste manifestări sunt menite toate să-ţi mişte sufletul şi inima, şi apoi ca alţii să le urmeze.

4

Aceste cinci manifestări proaste există din vechime, dar nu sunt socotite ca fiind esenţiale. Domnitorul păşeşte înainte şi demnitarii îl urmează, tatăl merge înainte şi fiul calcă pe urmele lui, fratele mai mare păşeşte în faţă şi fraţii mai mici umblă în urma lui, cei mai în vârstă merg în faţă şi cei mai tineri păşesc în urma lor, bărbatul merge înainte şi femeia îl urmează, soţul păşeşte înainte şi soţia calcă pe urmele sale. Deosebirea de rang şi întâietatea seamănă cu aşezarea şi rânduirea cerului şi pământului, şi tot astfel, înţeleptul ia model de la acestea. Ceru-i înalt de tot, pământu-i dedesubt—asta-i o poziţie predestinată. Primăvara şi vara vin mai înainte, pe când toamna şi iarna vin pe urmă—asta-i rânduirea celor patru sezoane. Transformarea şi dezvoltarea lucrurilor în lume îşi au propriile semne specifice; creşterea şi veştejirea lor până la prăpădire reprezintă un proces de schimbare de la o fază la alta. Chiar dacă cerul şi pământul sunt sacre, între ele există deosebire de rang şi rânduială. Cu atât mai mult aşa-i calea umană a vieţii! Rude de sânge sunt venerate în templele strămoşilor, titluri de nobleţe sunt venerate la Curte, vârsta mai mare este stimată în vecinătate, celebritatea este onorată în purtare—toate acestea reprezintă rânduirea Dao-ului cel Mare. Vorbind despre Dao, fără a pomeni însă de rânduirea sa, înseamnă că nu urmezi cu adevărat Dao-ul. Cum ai putea dobândi Dao-ul dacă doar ai Dao-ul pe buze fără însă ca Dao-ul să-ţi treacă prin gând!

5

De aceea, cei din vechime care au desluşit Dao-ul cel Mare, au căutat mai întâi să desluşească legile naturii şi pe urmă Dao-ul şi virtutea; desluşindu-şi Dao-ul şi virtutea, s-au străduit să explice omenia şi dreptatea; desluşind omenia şi dreptatea, şi-au dat silinţa să înţeleagă îndatoririle personale; desluşindu-şi îndatoririle personale, au încercat să desluşească denumirea lucrurilor şi faptele; desluşindu-şi denumirea acestora şi faptele, au căutat să folosească oamenii după capacitatea fiecăruia; scoţând talentele oamenilor în valoare, s-au străduit să le examineze; ţinându- le sub observaţie, au căutat să distingă adevărul de neadevăr; distingând adevărul de neadevăr, au încercat să răsplătească sau să pedepsească. Cu răsplăţile şi pedepsele desluşite, înţeleptul şi prostul vor fi fiecare cu rostul său şi astfel, cel distins şi cel umil vor rămâne fiecare în locul potrivit, drept care cel demn de respect şi cel nedemn de respect vor fi fiecare desemnat în poziţie potrivită şi examinaţi conform capacităţii şi denumirii lor. Aceasta e calea potrivită de a-l sluji pe suveran, de a cârmui norodul, de a dirigui lucrurile şi de a-ţi cultiva moralitatea. Întrucât cei din vechime nu recurgeau la intrigi şi uneltiri, era firesc să se întoarcă la natura lor, şi asta se cheamă mare pace, semnificând culmea cârmuirii Lumii subcereşti.

6

De aceea, se zice într-o carte: „Lucrurile îşi au propriile forme şi nume." Cei din vechime aveau formele şi numele în minte, dar nu le-au dat întâietate. Vorbind de Dao-ul cel Mare, ei înşirau în minte aceste forme şi nume doar după ce avuseseră loc cele cinci feluri de schimbare şi vorbeau de răsplată şi pedeapsă abia după ce se petrecuseră cele nouă chipuri de schimbare. Dacă ar fi pomenit dintru început de forme şi nume, n-ar fi cunoscut originea lor; dacă ar fi vorbit dintr-o dată despre răsplată şi pedeapsă, n-ar fi cunoscut toată povestea acestora. Cei care vorbesc contra Dao- ului şi comentează în opoziţie cu Dao-ul vor fi cârmuiţi de alţii, cum ar putea atunci ei cârmui pe alţii? Cei care vorbesc dintr-o dată de forme şi nume, de răsplată şi pedeapsă, cunosc doar mijloace de cârmuire a ţării, dar nu cunosc principiul fundamental de guvernare, deci ei pot fi folosiţi de stat, dar nu-s destul de competenţi să cârmuiască Lumea subcerească. Aceştia nu-s decât nişte sofişti, oameni cu vederi înguste. Cei din vechime au avut în minte ceremonii, legi, forme şi nume, dar acestea erau puse în slujba domnitorilor şi nu erau mijloace cu care domnitorii cârmuiau supuşii.

7

Împăratul Shun l-a întrebat odată pe împăratul Yao:

— Cum te porţi ca un cârmuitor numit de Cer? Împăratul Yao zise:

— Nu sunt înfumurat în faţa celor neajutoraţi, nu alung sărmanii, plâng moartea omului, îndrăgesc copii mici şi iau parte la durerea bietelor femei. Iată intenţiile mele.

Împăratul Shun zise:

— De frumos, te porţi frumos, dar nu eşti impunător. Împăratul Yao întrebă:

— Ce ar trebui să fac atunci? Împăratul Shun zise:

— Vei trăi pe veci în tihnă având virtute cerească în minte. Cu soarele şi luna strălucind pe ceruri, cele patru sezoane se schimbă la vreme potrivită întocmai cum ziua succede nopţii, precum ploaia cade cu dărnicie, de îndată ce pe cer plutesc nori posomorâţi.

Împăratul Yao zise:

— Eşti cu inima zbuciumată şi tulburată! Tu, te poţi înţelege cu Cerul, pe când eu nu mă pot înţelege decât cu omul. Cerul şi pământul sunt socotite din vremuri îndepărtate ca fiind măreţe şi li se cuvine toată admiraţia Împăratului Galben, a împăraţilor Yao şi Shun. Prin urmare, ce făceau în vechime cârmuitorii Lumii subcereşti? Ei trebuiau doar să urmeze poruncile firii, şi atâta tot!

                                                                                                                              

                                                                                                Traducere: Xu Wende

                                                                                              În colaborare cu Sanda Man

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
   Webradio
înregistrările săptămânii
Radio Online
• 2019/06/16• 2019/06/14
• 2019/06/13• 2019/06/12
• 2019/06/11• 2019/06/10
• 2019/06/09• 2019/06/08
mai mult>>
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China