走马川行奉送封大夫出师西征

岑参

君不见走马川行雪海边，平沙莽莽黄入天。

轮台九月风夜吼，一川碎石大如斗，随风满地石乱走。

匈奴草黄马正肥，金山西见烟尘飞，汉家大将西出师。

将军金甲夜不脱，半夜军行戈相拨，风头如刀面如割。

马毛带雪汗气蒸，五花连钱旋作冰，幕中草檄砚水凝。

虏骑闻之应胆慑，料知短兵不敢接，车师西门伫献捷。

Cântec al Râului Calului în Galop

– rămas bun generalului Feng care conduce expediţia spre vest

Cen Shen

Nu vedeţi oare

Râul Calului în Galop curgând de-a lungul mării de ninsoare

Şi imensul nisip galben întinzându-se până-n tărie.

La Luntai*, în septembrie noaptea url-o vijelie,

Pietre mari cât oboroacele cad ca din înălţimi senine,

Şi, împinse de vânt, se rostogolesc peste tot în dezordine.

Deşi s-a-ngălbenit iarba, graşi-s ai hunilor** cai de rasă,

La vest de Muntele Aurului se vede praf în plutire ceţoasă.

Un mare general al hanilor spre vest ridică flamura sfinţită.

Nici în timpul nopţii generalul nu dezbracă armura aurită,

Oastea se urneşte-n miezul nopţii, lănci se mişcă lucitoare,

Vântul taie ca cuţitul feţe vuind tare.

Caii-s acoperiţi de zăpadă, sudoarea fumegă-n ceaţă,

Caii „Cinci Flori" şi „Pete Rotunde" au în spinare dungi de gheaţă.

Când scrieţi o chemare în tabără, în călimară apa se congelează-ndată.

Auzind-o, călăreţii huni şi-ar simţi inima înspăimântată,

Este de crezut c-a ne înfrunta oastea n-au cutezare,

Aştept la poarta vestică a taberei veşti de victorii clare.

*Luntai, din actualul Xinjiang, era un district unde hunii îi hărţuiau pe hani (chinezi) începând din dinastia Han (206 î.e.n. – 220 e.n.).

** Hunii: triburi nomade de neam turanic din nordul Chinei.

Traducere: Xu Wende