Capitolul X

Forţarea lădiţei

3

Oare numai tu nu ştii despre acea epocă de suverană virtute? Înainte vreme, în timpul seminţiilor Rongcheng, Dating, Bohuang, Zhongyang, Lilu, Lichu, Xuanyuan, Hexu, Zhunlu, Zhurong, Fuxi şi Shennong, norodul înnoda frânghiile pentru a consemna fapte şi evenimente, mânca cu plăcere bucate gustoase, admira straiele frumoase şi găsea desfătare în datini şi hălăduia în case tihnite. Pe-atunci, aproape se vedeau ţări învecinate şi desluşit se auzeau cântări de păsări şi lătraturi de câini, dar oamenii nu se vizitau până la înmormântări la soroc de vreme. Or, o asemenea epocă a fost o perioadă de domnie desăvârşită. Astăzi însă norodul a ajuns să- şi întindă gâtul şi să stea în vârful picioarelor, zicând: „Să fi trăit undeva un înţelept!" Şi îşi strâng provizii, grăbindu-se într-acolo, îşi părăsesc casa şi familia şi se lasă de slujbă, se duc într-o ducă, urmele paşilor lor trecând dintr-un hotar în altul, făgaşul căruţelor lor întinzându-se pe o mie de li. Toate acestea din pricină că stăpânitorilor lor le place cârmuirea treburilor ţării cu deşteptăciune subţire.

Când cârmuitorii ţin la deşteptăciunea subţire şi neglijează Dao-ul, Lumea subcerească ajunge în totala neorânduială. Cum de ştim c-aşa stau lucrurile? Cu cât mai mulţi oameni ştiu o groază de lucruri despre arcuri şi săgeţi, despre laţuri şi capcane, cu atât mai multe păsări vor intra pe ceruri în neorânduială; cu cât mai mulţi oameni vor cunoaşte o grămadă de lucruri despre cârlige şi momeli, despre plase şi năvoade pentru prins peşte, cu atât mai mulţi peşti vor intra în încurcătură în apă; cu cât mai mulţi oameni ştiu o mulţime de lucruri despre curse, cuşti şi îngrădituri, cu atât mai multe fiare din adâncul tufăriilor şi ierburilor mlaştinii vor intra în panică. Cu cât mai mulţi oameni ştiu mai mult despre lucrături frauduloase şi perfide, despre sofisticăria fără noimă şi despre clănţăneala în jurul problemelor subtile despre „tare" şi „alb", despre „identitate" şi „deosebire", cu atât mai mulţi oameni de rând vor rămâne perplecşi în privinţa dialecticii. De aceea în Lumea subcerească se înstăpâneşte deseori marea neorânduială, păcatul constând în dorinţa aprinsă după deşteptăciune subţire. De aceea toată lumea ştie doar să caute să cunoască ceea ce nu ştie încă şi nimeni nu caută să pătrundă în ceea ce ştie deja. Toată lumea ştie doar să reproşeze ceea ce nu-i place şi nimeni nu ştie să reproşeze ceea ce-i place. Tocmai din această pricină în lume se înstăpâneşte marea neorânduială. Drept aceea, sus pe ceruri pălesc soarele şi luna, jos pe pământ se epuizează energia munţilor şi apelor şi se întrerupe rânduiala celor patru anotimpuri. De la insectele viermuinde şi până la moliile bătând din aripioare, nicio vieţuitoare infimă nu şi-a pierdut firea. Ba mai mult, dorinţa fierbinte după deşteptăciune subţire a adus într-adevăr neorânduiala în Lumea subcerească. Aşa au stat lucrurile din vremurile celor trei dinastii Xia, Shang şi Zhou. Oamenii de rând sunt lăsaţi în părăsire, pe când cei vicleni şi descurcăreţi în vorbe sunt ridicaţi în slăvi. Indiferenţa faţă de faimă şi câştig a dat loc la propovedania fără sfârşit, ceea ce a adus neorânduiala în Lumea subcerească.

                                                                                            Traducere: Xu Wende

                                                                                          În colaborare cu Sanda Man