兵车行

杜甫

车辚辚，马萧萧，行人弓箭各在腰。

耶娘妻子走相送，尘埃不见咸阳桥。

牵衣顿足拦道哭，哭声直上干云霄。

道旁过者问行人，行人但云点行频。

或从十五北防河，便至四十西营田。

去时里正与裹头，归来头白还戍边。

边庭流血成海水，武皇开边意未已。

君不闻，汉家山东二百州，千村万落生荆杞。

纵有健妇把锄犁，禾生陇亩无东西。

况复秦兵耐苦战，被驱不异犬与鸡。

长者虽有问，役夫敢申恨？

且如今年冬，未休关西卒。

县官急索租，租税从何出？

信知生男恶，反是生女好。

生女犹得嫁比邻，生男埋没随百草。

君不见，青海头，古来白骨无人收。

新鬼烦冤旧鬼哭，天阴雨湿声啾啾！

Mersul carelor de război*

Du Fu

Carele huruind, caii nechezând cu jale,

Recruţii mărşăluiesc, purtând arc şi săgeţi la şale.

Părinţii, nevestele şi copiii-i conduc mergând dinainte,

Podul Xianyang se pierde-n praful plutind înainte.

Ai lor se agaţă de haine, tropăie şi plângând li se pun în cale,

Zgomotul tânguirii se ridică până-n ceruri pale.

La întrebarea unui trecător de lângă cărare,

Un recrut spune că frecventă-i o asemenea recrutare.

La cinşpe ani plecă în nord să apere hotare străbune,

Reîntors la patruzeci de ani, fu trimis la ferma din soare-apune**.

La plecare, primarul un turban în cap i-a pus cu înduioşare,

La întoarcere, cu părul cărunt, ne prefacem în gărzi l-ale ţării hotare.

Câmpul din zona de frontieră devine o mare de sânge,

Lăcomia împăratului Wu*** pentru pământ nu se frânge.

Nu vedeţi că în ţara hunilor, la est de munte, districte două sute,

Sate o mie, cămine zece de mii sunt în paragini prefăcute.

Chiar dacă pun mâna pe cazma şi plug femei vânjoase,

Grâne cresc în dezordine pe terenuri nisipoase.

Soldaţii din Qin suportă asprimea bătăliilor fără contenire,

Sunt goniţi precum câinii şi puii fără nicio deosebire.

Un om vârstnic îmi pune întrebare,

Nu cutez să-mi exprim profunda indignare.

Numai în astă iarnă cumplită,

Recruţi la vest de trecătoare nu încetează să se mai trimită.

Funcţionarii cer imperios plată de biruri grele,

Dar bine, de unde să iei argint ca să te-achiţi de ele?

Să ai băieţi e o nenorocire,

Să ai fiice e singura fericire.

Pe fiice le poţi mărita în sate-nvecinate,

Băieţii vor fi îngropaţi sub ierburi bogate.

Nu vedeţi că pe malul lacului Qinghai **** fumegând de sânge,

Din vechime zac albe oase pe care nimeni nu le strânge.

Vechi duhuri plâng, noi duhuri gem de nedreptate,

Ploaia cade umedă cu murmur din ceruri înnorate.

* Mersul carelor de război: în acea epocă, frontierele Chinei erau în permanenţă ameninţate de khitani în Manciuria, de uiguri în Mongolia, de arabi la vest de Turkestan şi de tibetani la vest.

Armata Chinei nu făcea faţă pentru a apăra toate frontierele şi recrutarea se făcea cu forţa din sat în sat.

** „Fu trimis în ferma din soare-apune": în districtele de frontieră, armata cultiva pământul ca să nu caute alimente de departe.

*** „Împăratul Wu": Împăratul Wu e al dinastiei Han, or în această poezie se referă de fapt la Xuanzong, împărat al dinastiei Tang. În acest fel poetul şi-a exprimat pe ocolite indignarea de-a dreptul faţă de suveranul absolut de atunci.

**** În epoca dinastiei Tang au avut loc numeroase războaie pe malul lacului Qinghai (în provincia Qinghai).

                                                                                   Traducere: Xu Wende