观公孙大娘弟子舞剑器行（ 并序）

杜甫

大历二年十月十九日，夔府别驾元持宅，见临颍李十二娘舞剑器，壮其蔚跂，问其所师，曰："余公孙大娘弟子也。" 开元三载，余尚童稚，记于郾城观公孙氏，舞剑器浑脱， 浏漓顿挫，独出冠时，自高头宜春梨园二伎坊内人，洎外供奉舞女， 晓是舞者，圣文神武皇帝初，公孙一人而已。 玉貌锦衣，况余白首，今兹弟子，亦非盛颜。 既辨其由来，知波澜莫二，抚事慷慨，聊为《剑器行》。 昔者吴人张旭，善草书帖，数常于邺县见公孙大娘舞西河剑器，自此草书长进，豪荡感激，即公孙可知矣。

昔有佳人公孙氏，一舞剑器动四方。

观者如山色沮丧，天地为之久低昂。

耀如羿射九日落，矫如群帝骖龙翔。

来如雷霆收震怒，罢如江海凝清光。

绛唇珠袖两寂寞，晚有弟子传芬芳。

临颍美人在白帝，妙舞此曲神扬扬。

与余问答既有以，感时抚事增惋伤。

先帝侍女八千人，公孙剑器初第一。

五十年间似反掌，风尘澒动昏王室。

梨园弟子散如烟，女乐余姿映寒日。

金粟堆前木已拱，瞿唐石城草萧瑟。

玳筵急管曲复终，乐极哀来月东出。

老夫不知其所往，足茧荒山转愁疾。

Privind o elevă a doamnei Gongsun dansând cu talent

Du Fu

În-a nouăsprezecea zi a celei de-a zecea luni în cel de-al doilea an al erei Dali am văzut în casa comisarului Yuan Chi în slujbă la Kuizhou o tânără fată din Linying numită Li dansând dansul sabiei. Am admirat frumuseţea stilului ei şi am întrebat-o cine era profesorul ei. Ea mi-a zis că era doamna Gongsun. Mi-am amintit că, fiind copil, în al cincea an al erei Kaiyuan, o văzusem pe doamna Gongsun dansând dansul sabiei la Yancheng. În acea vreme era singura din teatrul imperial care ştia să danseze cu această armă. În prezent e bătrână, uitată şi nici eleva sa nu mai este foarte tânără. Am scris această poezie pentru a-mi exprima sentimentele de regret pentru vremuri trecute. Opera lui Zhang Xu* din ţinutul Wu, maestrul caligrafiei cursive, a devenit şi mai frumoasă după ce a văzut-o pe doamna Gongsun dansând în prefectura Ye. Aceasta îmi permite să judec arta remarcabilă a lui Gongsun.

A fost odată doamna Gongsun, o artistă delicată,

Care cu dansul sabiei a mişcat lumea toată.

O mulţime de oameni o priveau cu uimire,

Cerul şi pământul se răscoleau întruna în dănţuire.

Era sclipitoare cum nouă sori ** cad din tării clare

Şi sprintenă cum împăraţii celeşti pe dragoni stau călare.

Se-avânta cum bubuie trăsnetul cu zgomote înfuriate.

Se oprea cum sub lumina limpede se potolesc unde tremurate.

Buzele vişinii şi mânecile cu perle rămân solitare,

În amurgul vieţii-i o elevă răspânde o aromă tare.

În Oraşul Împăratului Alb, trăieşte în Linying o fată frumoasă,

Care execută acest dans cu o virtuozitate aleasă.

Ea şi eu aveam multe de spus unul altuia şi simţiri-nduioşate,

Ne reaminteau cu nostalgie evenimente întâmplate.

În curtea defunctului împărat Xuanzong erau opt mii de servitoare,

În dansul sabiei doamna Gongsun era fără asemănare.

De atunci cincizeci de ani mi-au trecut pe dinainte,

Vântul şi praful au întunecat casa suveranului fără de minte.

S-au împrăştiat ca ceaţa actorii din a Perilor Grădină***,

Soarele de iarnă poleieşte ale cântăreţelor figuri fără de lumină.

Pe colina Jinsu**** au crescut arbori cu bolta umbroasă,

Falezele din Qutang* * * * * se înfioară de-un trist freamăt de iarbă deasă.

La banchet fluiere şi coarde au încetat să sune-nainte,

Răsare luna şi în culmea bucuriei durere se iscă în a mea minte.

În amurgul vieţii, nu ştiu unde să mă duc dorind singurătate,

Înstristat şi bolnav, urc pe muntele pustiu cu greutate.

* Zhang Xu, contemporan al lui Du Fu, este un caligraf deosebit de renumit pentru scrisul său cursiv rapid. Scrisul lui, ca şi dansul, îmbină mişcarea cu ritmul.

** Nouă sori: un arcaş mitologic cu numele Yi a doborât cu lovituri de săgeţi nouă din cei zece sori.

*** „Grădina Perilor": În 714, împăratul a creat colegiul imperial de artă dramatică, cunoscut sub numele de Grădina Perilor. Acest institut avea sarcina de a culege şi a conserva muzica populară şi clasică şi de a compune cântece şi dansuri noi, de a forma muzicieni, actori, dansatori pentru distracţia curţii imperiale.

**** Pe colina Jinsu din Shaanxi s-a construit mausoleul împăratului Xuanzong.

***** Qutang: prima trecătoare din cele trei renumite ale fluviului Yangzi.

Traducere: Xu Wende