Capitolul VI

Prea-venerabilul dascăl

8

Yi'erzi se duse să-l vadă pe Xu You. Xu You îl întrebă:

— Ce te-a învăţat împăratul Yao? Yi'erzi zise:

— Împăratul Yao m-a învăţat să aplic în viaţă mărinimia şi dreptatea şi să disting adevărul de neadevăr.

Xu You zise:

— În acest caz, de ce ai venit aici? Împăratul Yao te-a stigmatizat din mărinimie şi dreptate şi ţi-a tăiat nasul bazându- se pe adevăr şi neadevăr. Cum poţi rătăci în toată voia şi colinda nestingherit în împărăţia schimbării?

Yi'erzi zise:

— Cu toate acestea, aş dori să pot rătăci la marginea acestei împărăţii.

Xu You zise:

— Nu, nu poţi. Un nevăzător nu poate vedea frumuseţea unei feţe; un orb nu poate aprecia farmecul modelelor decorative pline de culoare de pe veşminte.

Yi'erzi zise:

— Frumoasa Wuzhuang şi-a pierdut frumuseţea, puternicul Juliang şi-a pierdut energia. Împăratul Galben şi-a prăpădit înţelepciunea, pentru că ei toţi au trecut printr-un proces de călire şi forjare. Cum să nu realizezi atunci că Creatorul a îndepărtat stigmatul de pe faţa mea şi mi-a reparat nasul, făcându-mă cu un corp întreg şi gata să te urmez?

Xu You zise:

— Ei, asta-i încă de neînţeles! Dar pot să-ţi spun pe scurt:

„Maestrul meu! Maestrul meu! El armonizează toate lucrurile nu pentru că aşa e drept, aduce favoruri eterne însă nu din mărinimie, el a luat fiinţă înaintea vremurilor străvechi fără să arate bătrân, el acoperă cerul, propteşte pământul şi sculptează toate formele fără să se laude cu măiestria sa. Asta-i împărăţia în care rătăcesc în toată voia."

9

Yan Hui zise:

— Am făcut progrese. Zhongni (Confucius) zise:

— Ce vrei să spui? Yan Hui zise:

— Am uitat mărinimia şi dreptatea. Zhongni zise:

— Bine, dar nu-i de ajuns.

Câteva zile mai târziu, întâlnindu-l din nou pe Confucius, Yan Hui zise:

— Am mai progresat. Zhongni zise:

— Ce vrei să spui? Yan Hui zise:

— Am uitat riturile şi muzica. Zhongni zise:

— Foarte bine, dar nu-i de ajuns.

Câteva zile mai târziu, întâlnindu-l iarăşi pe Confucius, Yan Hui zise:

— Am făcut noi progrese. Zhongni zise:

— Ce vrei să spui? Yan Hui zise:

— Şed tăcut pe gânduri şi uit.

Zhongni îl întrebă cu uimire:

— Ce este „a şedea tăcut pe gânduri şi a uita"? Yan Hui zise:

— Mă lepăd de conştiinţa membrelor mele, renunţ la auz şi la văz, îmi părăsesc forma fizică şi mă privez de mintea mea, astfel mă voi uni cu Dao-ul. Asta se numeşte „a şedea tăcut pe gânduri şi a uita".

Zhongni zise:

— Când te uneşti cu Dao-ul, nu e pentru că ai înclinaţie. Când te transformi, urmezi pur şi simplu cursul firesc. Yan Hui eşti într- adevăr un înţelept. Eu, Qiu, doresc să te urmez.

10

Ziyu şi Zisang erau buni prieteni. Nu s-au văzut zece zile la rând, timp în care din cer s-a revărsat continuu o ploaie puternică. Ziyu îşi zise:

— Mă tem că Zisang s-ar putea prăpădi de foame!

De aceea, Ziyu pregăti merinde şi se duse să-i le dea. Ajuns la poarta casei lui Zisang, auzi vorbe ce sunau ba a cânt, ba a plânset. Zisang cânta la qin, îngânând: „Tată! Mamă! Cer! Om!" Glasul îi era stins şi versurile oftate.

Ziyu intră pe poartă şi-l întrebă:

— De ce sună versurile tale aşa? Zisang zise:

— Caut să lămuresc cine m-a făcut atât de sărac, dar nu izbutesc. Oare părinţii mei şi-au dorit să fiu sărac? Cerul acoperă totul fără să-i pese, pământul poartă totul cu nepăsare. Ce interes au cerul şi pământul să mă facă sărac? N-am cum să aflu cine m-a făcut sărac. Totuşi sunt în această stare de neagră sărăcie, pesemne aşa mi-o fi destinul!

                                                                                                                 Traducere: Xu Wende

                                                                                                            În colaborare cu Sanda Man