Broderia chineză este cunosută în lume pentru istoria sa milenară și pentru sofisticatele tehnici, fiind una dintre etichetele reprezintative pentru China.

Deschiderea Drumului Mătăsii, în urmă cu peste 2.000 ani, a facilitat răspândirea mătăsii și broderiei chineze în lumea exterioară. În primii 1.000 ani, începând din anul 123 î.e.n., caravanele chineze și arabe plecau din capitala imperiului, Chang'an, municipiul Xi'an de azi, călătoreau de-a lungul coridorului Hexi și ajungeau în localitatea Dunhuang. De aici, se deplasau pe două trasee: sudic și nordic, care străbăteau Persia, Imperiul Roman și Ferghana, de pe teritoriul fostei URSS.

Consemnările istorice arată că sub pretextul schimburilor religioase, câțiva călugări din Imperiul Bizantin au fost trimiși în China, între anii 552-554, pentru a învăţa tehnicile de creștere a viermilor de mătase. Aceștia au luat viermi și i-au ascuns în bastoane de bambus, oferindu-le împăratului de la Constantinopol, ducând tehnicile de creștere a viermilor și de fabricare a mătăsii în Imperiul Roman.

Piesele descoperite de-a lungul fostului Drum al Mătăsii sunt în mare majoritate haine și obiecte de uz religios, dar şi piese broderate cu imaginea lui Buddha. Acestea prezintă trăsături de integrare culturală. În perioada dinastiilor Han și Tang, piesele de broderie au fost nu doar produse comerciale, ci și daruri prețioase din partea familiei imperiale, pentru popoarele din afara imperiului. Tehnicile de broderare a mătăsii s-au integrat cu cele etnice de broderare a bumbacului și stofei, astfel fiind îmbogățită arta îmbrăcămintei din vest.

În secolul XIII, odată cu armata mongolă au fost duși în Orientul Mijlociu și meșteri chinezi mătăsari. Motivele cu specific chinezesc precum pasărea phoenix, dragonul și Qilin au apărut în piesele de mătase arabe și chiar în cele europene. Ulterior, pe măsură ce au evoluat călătoriile flotei conduse de Zhenghe în Marea Chinei de Sud și până în Africa, au fost derulate schimburi culturale, piesele de broderie chineză fiind răspândite în mai multe zone ale lumii, fiind apreciate atât de familiile regale europene și aristocrație, cât și de oameni de rând.