Capitolul V

Semne ale virtuţii desăvârşite

1

În statul Lu trăia un schilod pe nume Wang Tai care avea tot atâţia învăţăcei ca şi Confucius. Chang Ji îi zise lui Confucius:

— Wang Tai e un schilod, totuşi are tot atâţia învăţăcei în statul Lu cât ai şi tu. El nu dă lecţii când stă în picioare şi nici nu predă când e aşezat. Învăţăceii vin la el cu mintea goală şi se întorc acasă încărcaţi de cunoştinţe. Există într-adevăr o astfel de metodă de a preda fără a folosi vorbe şi de a pricepe fără a primi lecţii? Ce fel de om e acesta?

Confucius îi răspunse:

— Acest maestru e un adevărat înţelept. N-am avut încă timp să-l invit să ne cunoaştem. De acum îl voi socoti drept dascăl al meu şi de altfel şi al celor care mă urmează, şi nu mă refer doar la cei din statul Lu. Pe toţi învăţăceii mei îi voi îndruma să înveţe de la el.

Chang Ji insistă:

— Un schilod ca el, poate fi mai presus de tine şi mult mai presus de oamenii de rând. Dacă e real acest lucru, care-i modul său aparte de a-şi folosi mintea?

Confucius zise:

— Viaţa şi moartea sunt de importanţă vitală pentru oameni, dar ele nu-l afectează câtuşi de puţin pe acest om. Chiar dacă cerul şi pământul se vor răsturna cu susul în jos, el nu va dispărea odată cu acestea. El cunoaşte adevărul de bază al tuturor lucrurilor, aşa că nu se va schimba odată cu acestea, le lasă să se schimbe şi se ţine el singur de Dao-ul cel mare.

Chang Ji întrebă:

— Ce vrei să spui? Confucius zise:

— Dacă privim lucrurile din punctul de vedere al deosebirii lor, ficatul şi fierea se deosebesc între ele precum statul Chu de statul Yue; dacă privim lucrurile din punctul de vedere al asemănării lor, toate lucrurile în lume sunt unu. Celui care priveşte lucrurile în felul acesta nu-i pasă de ceea ce încântă urechea şi ochiul, el îşi lasă mintea să rătăcească în împărăţia armoniei fireşti. Întrucât el vede toate lucrurile ca unul, nu va ţine seama de ceea ce se pierde. Pentru el pierderea unui picior e similară pierderii unei grămezi de pământ.

Chang Ji întrebă:

— În autocultivarea sa, îşi desăvârşeşte mintea prin cunoştinţele dobândite şi năzuieşte la atoatăştiinţa eternă cu propria sa judecată. De ce se adună atunci atâţia elevi în jurul său?

Confucius zise:

— Oamenii nu folosesc apa curgătoare pe post de oglindă, folosesc doar apa stătătoare în acest scop. Doar lucrurile stătătoare pot linişti alte lucruri. Dintre cei care îşi primesc viaţa din pământ, doar pinii şi chiparoşii rămân verzi atât vara cât şi iarna.

Dintre cei împuterniciţi de cer, doar împăraţii Yao şi Shun şi-au păstrat integritatea. Din fericire, ei şi-au putut păstra integritatea, aşa că au avut cum să-i conducă pe alţii şi să-i determine să fie integri. Păstrând în suflet trăsăturile primare ale Dao-ului şi astfel rămânând neînfricat, un viteaz chiar ciung fiind, poate să înfrunte o oaste întreagă. Dacă un războinic poate fi atât de curajos în căutarea faimei, cât de mult poate săvârşi cel care socoate cerul şi pământul drept împărăţia sa, toate lucrurile din lume drept tezaurul lui şi trupul său drept adăpost vremelnic, folosindu-şi urechile şi ochii doar pentru a forma imagini şi a căpăta înţelepciunea de a înţelege lucruri. Acest om n-are niciodată în minte cugetul că va muri, el va alege o zi frumoasă să urce pe înălţimi pentru a privi în depărtare. Când lumea se adună în jurul său, cum poate el să se îngrijească de treburile pământeşti!

2

Shentu Jia cel schilod şi Gongsun Zichan din statul Zheng ascultau împreună învăţăturile lui Bohun Wuren. Zichan îi zise lui Shentu:

— Dacă eu plec primul, tu rămâi în urma mea; dacă pleci tu primul, am să te urmez eu.

A doua zi, şedeau împreună în sală, pe aceeaşi rogojină.

Zichan îi zise lui Shentu Jia:

— Dacă plec eu primul, stai sau nu în urma mea? Mai mult, când vezi un ministru de stat, nu te dai la o parte? Crezi că avem aceeaşi poziţie ierarhică?

Shentu Jia zise:

— În şcoala maestrului nostru există oare un alt ministru? Te lauzi cu rangul tău de ministru de stat privind la ceilalţi de sus? Am auzit vorba aceea că nu-i praf pe o oglindă lucie pe când o oglindă prăfuită nu mai are luciu. Dacă stai vreme îndelungată alături de un înţelept, nu vei mai face greşeli. Tu înveţi de la maestrul nostru şi totuşi mai grăieşti în felul acesta. Nu crezi că depăşeşti orice măsură?

Zichan zise:

— Un schilod ca tine, cum poate socoti că poate fi mai virtuos decât împăratul Yao. O apreciere a virtuţii tale nu ar trebui să fie de ajuns să te determine să-ţi cercetezi cugetul?

Shentu Jia zise:

— Mai toţi caută să găsească o pricină plauzibilă pentru vina lor ca să scape de pedeapsă. Sunt puţini cei care nu caută să găsească o pricină credibilă pentru greşelile lor. Doar omul plin de virtute acceptă pedeapsa firesc şi se resemnează în faţa inevitabilului acceptându-şi liniştit soarta. Dintre cei care umblă în raza de ţintire a arcaşului Hou Yi, cei aflaţi în centrul razei e foarte posibil să fie nimeriţi în plin; dacă scapă neloviţi, poţi spune că asta le e soarta. Mulţi oameni cu două picioare râdeau de mine pentru că sunt schilod, şi mie îmi sărea ţandăra, însă de când vin la şcoala maestrului nostru, nu mă mai sinchisesc de asta. Mă întreb nu cumva bunătatea maestrului nostru mi-a purificat sufletul? Am învăţat de la el timp de nouăsprezece ani, dar nu m-am simţit niciodată un schilod. Acum, noi amândoi rătăcim în interiorul corpului nostru omenesc, şi tu încă mai eşti pretenţios faţă de forma mea trupească. Nu e şi asta prea-prea?

La aceste vorbe, rămas neliniştit şi vădit jenat, Zichan îi spuse:

— Domnule, rogu-te, nu mai spune nimic!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man