În China, căsătoria nu se rezumă doar la cei doi miri, ci implică cele două familii, ba chiar și rudele din a două sau a trei a generaţie. Desigur, sugestiile părinţilor sunt importante când tinerii se căsătoresc, iar în unele cazuri aceștia țin cont de sfaturile părintești. Există și situații în care părinții nu sunt de acord cu unul din partenerii de viață. Spre exemplu, dacă părinţii au divorţat şi vor să se recăsătorească, copii lor pot avea o opinie pro sau contra.

Tinerii chinezi trebuie să îi respecte pe părinţi şi pe rude. În cultura chineză, un copil cuminte este apreciat. Cumințenia, în China, presupune a face ce fac ceilalți, fără a avea o personalitate proprie. Conform tradiției, tinerii trebuie să respecte mai multe reguli, nu contează dacă sunt sau nu pe placul lor. Printre acestea este și căsătoria, care în cele mai multe cazuri este obligatorie.

Chinezii se ghidează după mentalitatea colectivă, nu după individualism. După căsătorie, părinţii băiatului sau a fetei pot locui cu ei. În această situaţie, în numeroase familii din China, mama soţului o dojenește mereu pe nora ei. Tinerii proaspăt căsătoriţi au nevoie de ajutorul părinţiilor la îngrijirea bebeluşilor, la curăţenie sau în bucătărie. Părinţii chinezi nu vor să se despartă de copiii. În multe cazuri, căsătoria nu înseamnă independenţă.

China pune un mare preț pe familia, însă noile generații au o altă perspectivă asupra vieții. Mulți tineri preferă să locuiască după casătorie fără familiile lor pentru a-și construi propriile principii de viață.