Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi" (Capitole interioare-Capitolul IV - Lumea pământeană)
2018-05-14 15:17:53 cri-1

Capitolul IV

Lumea pământeană

1

Yan Hui se duse să-l vadă pe Confucius şi să îşi ia rămas bun de la maestrul său.

Confucius îl întrebă:

— Unde te duci? Yan răspunse:

— Mă duc în statul Wei.

— Ce vei face acolo?

— Am auzit că prinţul Wei este în puterea vârstei şi se poartă samavolnic. Pune fără chibzuinţă norodul la muncă grea şi nu vede propriile sale vine. Nu ţine seama de viaţa şi moartea norodului, astfel încât pe tot cuprinsul ţării vezi oameni sfârşiţi de osteneală, aidoma ierbii dese ivite pe mlaştină. Norodul se află la strâmtoare, fără nicio portiţă de scăpare. Te-am auzit spunând odată: „Părăseşte statul în bună rânduială, du-te în ţara aflată în dezordine, în faţa uşii vraciului aşteaptă mulţi bolnavi." Acum aş vrea să pun învăţătura ta în practică şi să fac ca această ţară bolnavă să se însănătoşească!

Confucius îi răspunse:

— Of! mă tem că vei da de bucluc dacă te duci acolo. Celui care practică Dao-ul nu-i place dezordinea. Dezordinea duce la încurcătură, încurcătura duce la tulburare, tulburarea duce la îngrijorare. Dacă eşti tare îngrijorat, cum ai mai putea să-i izbăveşti pe alţii de suferinţă. Oamenii desăvârşiţi din vremurile străvechi se străduiau mai întâi să pătrundă Calea-Dao şi abia după aceea se încumetau să-i ajute pe alţii să ia calea Dao-ului. Dacă n-ai pătruns încă Calea-Dao, cum poţi spera să te îngrijeşti de comportamentul unui tiran?

Pe deasupra, ştii cum virtutea va fi degradată şi cum înţelepciunea va deveni subţire? Virtutea va fi lăsată degradată de dragul reputaţiei şi înţelepciunea se va face subţire de dragul luptei pentru interese. Oamenii se luptă între ei pentru renume recurgând la deşteptăciune subţire. Atât renumele cât şi înţelepciunea, dacă sunt folosite în mod arbitrar, pot deveni instrumente nefaste.

Pe lângă aceasta, virtutea profundă şi sinceritatea adâncă nu vor fi probabil înţelese de alţii. Chiar dacă nu cauţi renume, tot nu vei fi înţeles de alţii. A propovădui umanismul, dreptatea şi moralitatea în faţa unui tiran este a face paradă de bunătatea ta, în contrast cu imoralitatea sa. Asta înseamnă a-l păgubi. Cel care păgubeşte pe alţii va fi păgubit fără doar şi poate, cum ai putea să te fereşti să nu fii păgubit!

Mai mult, dacă prinţului din Wei îi plac oamenii celebri şi nu-i plac oamenii fără valoare, apoi ce nevoie mai ai să arăţi că te deosebeşti de alţii? Altfel, n-ai decât să nu-i dai niciun sfat. Dacă îi dai sfaturi, prinţul va profita în mod sigur de ocazii să-şi asume o victorie. Atunci ameţeala îţi va lua vederea, te vei preface că eşti calm, îţi vei găsi scuze ca să te izbăveşti, vei arăta smerit şi umil şi vei manifesta o supuşenie neputincioasă. Astfel a povăţui un prinţ nu se deosebeşte de a stinge incendiul cu foc, a zăgăzui apele cu apă şi asta se numeşte a pune paie pe foc. Supuşenia dintru începuturi îţi va aduce multe necazuri în viitor. Dacă îi mai dai în repetate rânduri poveţe fără a-ţi asigura încrederea, vei pieri în mod inevitabil în faţa tiranului!

În vremurile de demult, împăratul Jie al dinastiei Xia l-a ucis pe Guan Longfeng; împăratul Zhou al dinastiei Shang l-a omorât pe unchiul său Bi Gan. Victimele erau oameni virtuoşi care aveau grijă de bunăstarea poporului şi drept care i-au ofensat pe stăpânitorii lor. Cei doi au fost persecutaţi pentru virtutea lor, deoarece erau prea dornici să-şi făurească un renume. Tot în vremuri depărtate, împăratul Yao a atacat seminţiile Cong, Zhi şi Xu'ao; împăratul Yu a pornit război împotriva seminţiei Youhu. Pământurile acestor triburi au ajuns în paragină şi cârmuitorii acestora au fost omorâţi, pentru că se războiau fără contenire şi erau însetaţi de faimă şi câştig. Aţi auzit vreodată vorbindu-se despre aceste poveşti? Până şi înţelepţii nu puteau rezista la ispite de faimă şi câştig; darămite tu! Cu toate acestea, tu mai ai desigur în minte cugetările tale, nu ar fi rău să mi- le spui.

Yan Hui zise:

— Ce-ar fi dacă rămâi integru şi modest, făcând din toată inima ce-ţi stă în putinţă?

Confucius zise:

— Oh, nu! Nu-i indicat! Prinţul din Wei este atât de încăpăţânat, arogant şi capricios, încât oamenii de rând nu îndrăznesc câtuşi de puţin să-l contrazică. El suprimă orice idei şi cugetări pentru a-şi satisface propriile dorinţe. Un astfel de om nu poate fi schimbat nici prin insuflarea zilnică a unor virtuţi minore, cum ai putea spera ca el să accepte virtuţi măreţe! El se va ţine cu încăpăţânare de propriile căi, fără a medita vreodată asupra purtării sale, chiar dacă pare că ar da semne de consimţire. Atunci cum crezi că ai putea izbuti vreodată?

Yan Hui zise:

— Astfel stând lucrurile, voi fi în sine drept şi în aparenţă docil, respectând practica preţuită în vremurile de demult. A fi în sine drept înseamnă a te conduce după Căile Cerului. A te conduce după Căile Cerului presupune a fi conştient că prinţul şi eu suntem amândoi fii ai Cerului. Astfel de ce-ar trebui să sper ca oamenii să aprobe şi să dezaprobe cuvintele mele. Dacă voi face în felul acesta, voi fi socotit un suflet inocent care respectă Căile Cerului. A fi în aparenţă docil înseamnă a te conduce după Căile Cerului. A-ţi încovoia genunchiul sau a te înclina cu o tăbliţă din jad în mână reprezintă norme de comportament adoptate la Curte de dregători. Întrucât acestea sunt norme general acceptate, cum să îndrăznesc să fac excepţie? Dacă fac cum fac alţii, nimeni nu va putea arunca vina pe mine, căci respect căile lumii. A respecta practica preţuită din vremurile vechi înseamnă a respecta căile anticilor. Cu toate că cuvintele mele sunt instructive şi critice, sunt de fapt vorbele anticilor, nu-mi aparţin. Făcând astfel pot fi drept fără a atrage asupra mea nenorocirea, căci respect întocmai căile înaintaşilor. Ce-ar fi să procedez în felul acesta?

Confucius zise:

— Oh, nu! Nu merge! Ai avea multe lucruri de îndreptat. În orice caz, nu vei putea acţiona cum se cuvine. Rămâi drept şi nevinovat, asta-i tot ce poţi face. Cum poţi să mai speri în reformarea prinţului! Asta înseamnă să te iei doar după dorinţa ta personală.

Yan Hui zise:

— Nu mă pot gândi la alte mijloace mai bune, îmi permit să-ţi cer un sfat!

Confucius zise:

— Ţine întâi post şi apoi am să-ţi spun. Crezi că va fi uşor să- ţi atingi prin propriile cugetări ţelul? Dacă crezi că-i uşor, asta nu convine legilor firii.

Yan Hui zise:

— Suntem o familie săracă. De câteva luni n-am băut vin şi nici n-am gustat carne. Poate fi socotit că am ţinut post?

Confucius zise:

— Asta-i postire înainte de săvârşirea ceremoniilor de sacrificiu, şi nu post al minţii.

Yan Hui zise:

— Îmi permit să întreb ce-i acel post al minţii? Confucius zise:

— Trebuie să-ţi concentrezi atenţia. Nu asculta cu urechile, ci cu mintea; nu pricepe cu mintea ta, ci cu energia ta vitală. Urechile tale pot doar asculta şi mintea ta poate doar pricepe. Dar energia vitală este un neant, care-i sensibil la toate. Numai Dao-ul se poate aduna într-un neant şi acel neant constituie postire a minţii.

Yan Hui zise:

— Înainte de a fi învăţat ce-i postul minţii, eram conştient de sine. Acum ştiu ce-i postirea minţii, nu mai sunt conştient de sine. Asta poate fi socotit a atinge neantul?

Confucius zise:

— Ai întru totul dreptate. Să-ţi explic, când îl slujeşti pe prinţul din Wei, să nu te laşi prins de dorinţa de faimă. Dacă te ascultă, îţi poţi expune cugetările; dacă nu, mai bine să nu zici nici pâs. Nu căuta ocazie sau mijloc de avansare, ci rămâi în pace şi armonie indiferent ce s-ar întâmpla. Abia după aceea vei fi aproape de postirea minţii. E uşor să renunţi să mergi pe jos, dar e anevoie să nu laşi urme când umbli. E uşor să ai o aparenţă falsă în felul de a te purta cu oamenii, dar e anevoie să ai o aparenţă falsă în felul de a te purta în faţa Cerului.

Am auzit doar de plutirea cu ajutorul aripilor, dar n-am auzit de posibilitatea de a zbura fără aripi; am auzit de cunoaşterea având cunoştinţe, dar n-am auzit de cunoaşterea fără cunoştinţe. Dacă vezi totul ca un neant, mintea ta seacă va deveni limpede şi senină şi astfel vei avea noroc şi fericire, altfel mintea ta o va lua razna, chiar dacă stai liniştit. Dacă eşti dispus să accepţi tot ce ai văzut şi auzit, până şi duhurile şi zeii vor ţine casă cu tine, nemaivorbind de om! Asta-i calea de transformare a tuturor lucrurilor în lume, veriga- cheie a izbânzii împăratului Yu al dinastiei Xia şi a împăratului Shun din dinastia Yu, precum şi crezul pe viaţă al împăratului Fuxi şi al împăratului Jiqu, cu atât mai mult, e de mare folos pentru oamenii de rând!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China