月夜忆舍弟

杜甫

戍鼓断人行，秋边一雁声。

露从今夜白，月是故乡明。

有弟皆分散，无家问死生。

寄书长不达，况乃未休兵。

Gândind la fraţii mei într-o noapte cu lună

Du Fu

Bate toba garnizoanei, nime nu-i pe cărare,

Toamna la hotară gâşte sălbatice ţipă-n tânguire.

Azi noapte-a căzut brum-albă ca de ninsoare,

Satul natal se scaldă-n a lumii strălucire,

Fraţii mi s-au împrăştiat care-ncotro poate,

Morţi-s, vii, cui să pun întrebare?

Scrisoarea nu-mi ajunge în ţinuturi depărtate,

Câtă vreme mai durează bătălii barbare.

Traducere: Xu Wende