登高

杜甫

风急天高猿啸哀，渚清沙白鸟飞回。

无边落木萧萧下，不尽长江滚滚来。

万里悲秋常作客，百年多病独登台。

艰难苦恨繁霜鬓，潦倒新停浊酒杯。

Urcând pe o înălţime

Du Fu

Vântu-i năprasnic, cerul, înalt şi maimuţele ţipă cu jale,

Apa-i limpede, nisipul, alb şi pescăruşii dau târcoale.

În pădurea nemărginită se scutură frunze uşoare,

Fluviul cel Lung rostogolindu-se curge fără-ncetare.

Departe de vatră, hoinăresc în toamna tristă şi ceţoasă;

Bătrân şi bolnav, am urcat singur pe această terasă.

Anii grei mi-au pus pe tâmplă brumă clară,

Sărac, paharul de vin nu mai ating, inima-i amară.

Traducere: Xu Wende