咏怀古迹（其三）

杜甫

群山万壑赴荆门，生长明妃尚有村。

一去紫台连朔漠，独留青冢向黄昏，

画图省识春风面，环佩空归月夜魂。

千载琵琶作胡语，分明怨恨曲中论。

Gânduri despre vestigii (cinci poezii)

Du Fu

Ⅲ

Până la Poarta Spinilor apele străbat munţi şi vâlcele,

Mai-e satul în care doamna Ming* s-a născut, ruptă din stele.

Părăsind palatul Han, a intrat în nordicul pustiu din zare;

A rămas acum numai un mormânt verde sub cerul de înserare.

Pictura nu a redat chipul ei ca o adiere de primăvară,

Numai sufletul ei se poate întoarce în noaptea cu lună clară.

Secole de-a rândul melancolic pipa** sună,

O tânguială plină de-ndignare în urechi răsună.

* Doamna Ming: Wang Zhaojun. A fost trimisă în palatul împăratului Zheng al dinastiei Han. Împăratul l-a pus pe pictorul de curte să-i facă portretele tuturor femeilor trimise în palat. Deoarece Zhaojun a refuzat să-i cumpere pictorului favoruri, acesta a reprezentat-o urâtă în pictură. Atunci când împăratul a vrut să dea o femeie în căsătorie unei căpetenii a hunilor, a ales-o după portrete pe femeia care îi părea mai puţin frumoasă. Abia la banchetul de rămas bun, împăratul şi-a dat seama de greşeală, dar îşi dăduse deja cuvântul.

Zhaojun a fost înmormântată, după dorinţa ei, la poalele Marelui Zid Chinezesc cât se poate mai aproape de meleagurile ei natale. Se socoteşte că mormântul ei rămâne totdeauna verde în mijlocul ierburilor uscate ale stepei.

** Pipa, instrument muzical tradiţional chinezesc cu coarde.

Traducere: Xu Wende