Fotografie din timpul „Concursului de Poezie Chineză" de la CCTV

Într-o seară cu luna strălucind pe cer, chinezii sensibili se gândesc la două stihuri din poezia „Nostalgie într-o noapte liniştită" a lui Li Bai: „În faţa patului văd lumina lunii clare, Ce pe pământ licărind ca bruma pare." Indiferent cât de departe sunt, chinezilor le este dor mereu de prietenii lor dragi, așa cum descriu versurile din poezia „Bun rămas subprefectului Du" a lui Wang Bo: „De-ai un prieten intim în cuprinsul ţării, Îl simţi vecin chiar de-ar fi la capătul zării." Farmecul culturii tradiționale le-a dăruit chinezilor forța încrederii în sine. Totuși, în moștenirea și dezvoltarea acesteia există și dificultăți. Unele relicve prețioase au nevoie de protecție urgentă, la care se adaugă o serie de patrimonii culturale intangibile, care se află pe cale de dispariție. În cadrul sesiunii anuale a forului consultativ suprem chinez, mulți specialiști în domeniu au prezentat propuneri valoroase pentru ocrotirea și mai eficientă a culturii tradiționale chineze.

Dragi prieteni, ați ascultat un fragment dintr-o piesă prezentată la cea de-a 2-a ediție a Concursului de Poezie Chineză, organizată în perioada 29 ianuarie - 7 februarie de Postul Central de Televiziune din China (CCTV). La această secțiune, cele două concurente au făcut pe scenă un joc de pahar, adaptat din jocul antic. Conform regulii stabilite de către organizatorii concursului, cei doi participanți trebuie să rostească, pe de rost, unul după altul, versuri ce cuprind caracterul dat de către prezentator. De multe ori, acest caracter este „Hua"- floare, iar alteori este „Yun"- nori, „Chun"- primăvară, „Yue"- lună, „Ye"- seară şi altele, mai exact caractere care apar mereu în poezii chinezești. Cel care a uitat stihurile ce cuprind acel caracter, pierde concursul. În antichitate, acest joc era practicat la întâlniri între prieteni erudiți și pricepuți la poezii. Regula era și mai strictă. Pentru prima persoană, caracterul trebuia să fie primul dintr-un rând al poeziei, a doua persoană participantă la joc trebuia să aleagă același caracter, dar să fie al doilea dintr-un alt rând al unei poezii, a treia persoană, același caracter, dar care trebuia să fie al treilea dintr-un vers al unei poezii ș.a.m.d. Fiecare vers avea șapte caractere. Cel care nu-şi amintea sau nu reuşea să compună poezii cu acel caracter, era pedepsit să bea un pahar mic de țuică.

Concursul de Poezie Chineză de la CCTV a scos din nou în evidenţă frumuseţea poeziilor chinezești vechi. Să faci chefuri cu jocul de pahar prin spunerea pe de rost a poeziilor este la modă în China. În momentul în care nu mai găsim în adâncul memoriei noastre nicio poezie potrivită, regretăm că am citit prea puține poeme la școală.

În realitate, în afară de poeziile chinezești vechi, şi în caligrafie, pictură, sculptură, obiecte arheologice, construcții tradiționale și alte elemente este combinată chintesența culturii tradiționale chineze. Totuși, odată cu trecerea timpului, mulți dintre moștenitorii unor tehnici tradiționale s-au stins din viață și multe dovezi ale existenței culturii milenare a Chinei s-au pierdut. Cum poate fi redată, astăzi, o și mai mare vitalitate patrimoniilor aflate în muzee și caracterelor din vechile capodopere? Iată părerile directorului Administrației de Stat a Moștenirii Culturale, Liu Yuzhu:

„În primul rând, trebuie create și mai multe oportunități pentru ca publicul să poată avea contacte cu aceste relicve. În China sunt rezervate 770.000 de moșteniri culturale ce nu pot fi mutate și aproape 60 de milioane de obiecte de arheologie mutabile. Acestea sunt deschise, treptat, publicului. În al doilea rând, trebuie valorificate și perfecționate căi existente de contact. China are 4.692 de muzee. Acestea trebuie să depună eforturi și mai mari pentru a oferi servicii bogate. În al treilea rând, trebuie asigurată ordinea pieței de obiecte arheologice. În fiecare aspect legat de resursele arheologice, de la săpături şi refacerea relicvelor, până la gestionarea muzeelor, poate fi găsit potențialul de redare a unei noi vitalități obiectelor de arheologie."

O pagină din aplicația APP „Semne bune din Orașul Interzis"

În această privință, rolul Internetului nu poate fi ignorat. Muzeul Palatului Imperial din China a lansat, în ultimii ani, câteva interesante aplicații APP, intitulate - „Semne bune din Orașul Interzis", „O zi din viaţa unui împărat", „Tabloul dineului oferit de Han Xizai", etc. Folosind tipuri de interacțiune digitală, aceste aplicații narează povești ale personalităților istorice, amănunte despre tablouri extrem de valoroase și informații culturale ascunse în obiecte de arheologie. Directorul Institutului de Cercetare a Palatului de Iarnă din cadrul Muzeului Palatului Imperial, membru al forului consultativ suprem chinez, Yu Hui, a spus că aceste aplicații au atras numeroși tineri.

„Cred că sintagma de a da vitalitate obiectelor de arheologie nu trebuie înțeleasă superficial. De pildă, aceasta nu se referă la producerea unui desen animat pentru pictura ,Malurile unui râu în timpul Festivalului Qingming', ci presupune faptul că publicul trebuie să înțeleagă sensul acestui tablou. Trebuie să transmitem vizitatorilor Muzeului Palatului Imperial din Beijing rezultatele cercetării noastre, pentru ca ei să obțină și mai multe informații istorice şi culturale despre obiectele de arheologie. Pe urmă, trebuie ca relicvele să intre în casele oamenilor de rând prin diferite căi, precum mijloace multimedia, filme de prezentare, televiziune, APP, etc. Cel mai bine este ca locuitorii chinezi să poată viziona obiectele de arheologie rezervate în muzee și să poată înțelege sensul lor profund, indiferent unde sunt ei."

Fotografie din piesa de teatru „Băiatul care trage trăsurica", inclusă în repertoriul Teatrului Arta Poporului din Beijing

Fără indivizi, este imposibil ca măreaţă cultură tradițională să fie moștenită. Președintele Asociației Dramaturgilor Chinezi, un cunoscut om de teatru, Pu Cunxin, susține că dramaturgii, la vârsta mijlocie, au sarcina să predea tinerilor dramaturgi măiestriile fundamentale preluate de la artiștii veterani. El a spus:

„Artiștii din teatru și operele locale nu trebuie să piardă tehnicile fundamentale învățate de la profesorii lor, ci trebuie să le îmbine în piesele lor, pentru ca artiștii și spectatorii mai tineri să le descopere. În teatru trebuie să moștenim aceste măiestrii. Am învățat multe piese vechi. În repertoriul teatrului nostru, adică Teatrul Arta Poporului din Beijing, se numără aproape 30 de piese vechi. Sperăm ca actorii cu 10-20 de ani mai tineri decât noi să studieze aceste piese tradiționale."

Elevi dintr-o școală primară învață tehnici de producere a obiectelor din ceramică

Moștenirea și dezvoltarea culturii tradiționale necesită intervențiile diferitelor părți. Vicepreședintele Asociației Artiștilor din China, Pan Lusheng, crede că în şcolile primare și în gimnazii trebuie stârnit entuziasmul copiilor față de cultura tradițională chineză. El a arătat:

„Sper ca elevii să aibă mai multe ocazii să confecționeze nodul chinezesc, obiecte din ceramică și împletituri în școală. Printr-o asemenea practică, ei pot avea experiențe estetice și vor fi pasionați de tehnicile artizanale. "

În China există o vorbă - „Metafizica preocupă spiritul și sentimentele autorilor, iar științele concrete acordă atenție doar obiectelor și tehnicilor de creație." Civilizația milenară a națiunii chineze a fost concretizată în poezii, instrumente muzicale, șah, caligrafie, picturi, obiecte de artă, construcții și alte piese și tehnici. Dacă oameni vor acorda, cu adevărat, importanță atât obiectelor concrete, cât și Căii Dao (Tao), și vor îmbina bine cele două lucruri în viață, cultura tradițională chineză se va perpetua din generație în generație.