春望
杜甫
国破山河在,城春草木深。
感时花溅泪,恨别鸟惊心。
烽火连三月,家书抵万金。
白头搔更短,浑欲不胜簪。
Privind primăvara
Du Fu
Ţara-i devastată, munţi şi ape se găsesc,
E primăvară-n oraş, bălării-n adânc năpădesc.
Înduioşată de vremuri, vărs lacrimi pe flori;
Regret depărţirea, ciripitu-mi dă fiori.
Pe turn trei luni la rând a ars nestins foc,
Scump ca auru-i răvaşul din natal loc.
Mă scarpin în capul alb cu păr răsfirat,
Ce nu poate ţine nici chiar un ac de păr argintat.
Traducere: Xu Wende