月夜
杜甫
今夜鄜州月, 闺中只独看。
遥怜小儿女, 未解忆长安。
香雾云鬟湿, 清辉玉臂寒。
何时倚虚幌, 双照泪痕干。
Noapte cu lună
Du Fu
Diseară-n Fuzhou singură-n odaie,
Tristă te uiţi-n luna bălaie.
M-apucă departe mila de copiii mei,
Să le fie dor de mine sunt prea mititei.
Nor pare cocu-ţi ud de ceaţă aromitoare,
Sub raza lunii braţu-ţi de jad tremură-n răcoare.
Când ne-om regăsi alături în faţa perdelei ridicate
Privind la lună cu ale lacrimilor urme uscate?
Traducere: Xu Wende