Lanterna de gheaţă este o artă populară în regiunile nordice, mai ales în cele nord-estice ale Chinei, având originea în provincia nord-estică Heilongjiang. Se spune că în trecut, în depresiunea Songnen, ţăranii alergau caii şi pescarii îşi făceau treaba în timpul serilor de iarnă cu ajutorul lanternei de gheaţă. Lanternele de altădată erau făcute din apa îngheţată într-un butoi, cu o lampă de ulei amplasată într-un spaţiu făcut în interiorul blocului de gheaţă. Ulterior, de Sărbătoarea Primăverii şi Festivalul Lanternei, oamenii decorau asemenea lanterne de gheaţă pentru a le admira.

Municipiul nord-estic Harbin este originea acestei arte tradiţionale. În 1963, s-a organizat la Harbin prima expoziţie de mare amploare a lanternelor de gheaţă. În 1985, primăria din Harbin a iniţiat prima ediţie a Festivalului Internaţional al Gheţii şi Zăpezii, care vizează popularizarea resurselor turistice locale. Festivalul a fost instituţionalizat la data de 5 ianuarie în fiecare an.

Lanternele din zilele noastre sunt mult mai sofisticate şi mai greu de realizat şi sunt mai degrabă structuri sau proiecte de mare amploare din gheaţă reprezentate cu ajutorul unor tehnici de artă specifice silviculturii, arhitecturii, sculpturii, picturii şi muzicii.

Materiile prime sunt blocurile de gheaţă scoase pe un ger de minus 20 de grade Celsius din Fluviul Songhua, acestea fiind apoi tăiate cu fierăstrăul electric în diferite forme şi finisate cu diverse dispozitive în blocuri mai mici sau bucăţi necesare. Aceste blocuri de gheaţă prelucrate vor fi îngheţate din nou, pentru a ajunge la forma finală.